Tuesday, March 24, 2015

Uneori e mai bine sa nu iti reuseasca planurile

Dupa vizita la Taj Mahal si  o zi intreaga de umblat prin Agra am ajuns nitel inghetati si destul de obositi seara tarziu inapoi la hotel unde am dat nas in nas cu un receptioner cu chef de vorba. Si cum altceva mai bun nu aveam de facut, ne-am asezat la ceva povesti cu el. Aceleasi povesti de zi cu zi pe care le ai in orice loc unde te opresti cand calatoresti: de unde esti, cu ce te ocupi, ce varsta ai, cum iti place India, ce ai vizitat pana acum, unde pornesti de acolo etc etc etc. Si invariabil am ajuns sa povestim si peripetiile noastre cu transportul din ultimele zile. Moment in care omul are o revelatie si ne intreaba daca am verificat situatia trenului cu care trebuia sa mergem a doua zi la 7 dimineata din Agra in Jaipur. Cica un alt tip din hotel tot isi amana plecarea spre gara pentru ca trenul lui era amanat sistematic ba cu o ora, ba cu doua, ba cu trei si deja este cu plecare in alta zi decat cea initiala. 
Ceata, bate-o vina, facea in continuare  ravagii.
Evident ca nu il verificasem. 
Personal imi era extrem de greu sa cred ca site-ul cailor ferate indiene va fi bun de ceva si folositor in vreun fel. Pur si simplu nu am crezut ca este posibil ca situatia trenurilor prezentata aproape in timp real pe site sa fie cea corecta. Sa fim seriosi - doar eram in India. Te uiti in jur si te incapatanezi sa crezi ca nimic nu functioneaza corect in tara aia. Nu are cum.
Ei bine se pare ca ceva functioneaza in tara aia: site-ul cailor ferate. Si programul prezentat pe site chiar era litera de lege (cu eroarea de rigoare aplicabila timpilor indieni dar totusi litera de lege) si putea fi folosit cu toata increderea pentru ca mai tarziu decat ora prezentata pe site poate ajunge trenul dar mai devreme niciodata.
Asa ca deschidem site-ul, ne ducem la "PNR status", bagam numarul biletului nostru electronic si ne pica cerul in cap. Scria mare si cu rosu - "CANCELED". 
Saraca ceata cate ganduri bune a primit de la mine in momentul ala numai eu stiu. 
Era deja intuneric afara, noi trebuia sa plecam a doua zi in zori de zi si trenul nostru nu mai circula. 
Noi scoteam fum pe urechi si receptionerul se amuza pe seama fetelor noastre nedumerite.
Aici intervine faptul ca sa fii in India are si avantaje. Orice se poate rezolva. 
Ca solutii, ne lumineaza receptionerul, avem sa mergem cu autobuzul sau sa inchiriem o masina cu sofer. 
Autobuzul face o vesnicie. 
Masina cu sofer cica e mai scumpa.
Imi fac curaj si intreb cam cat costa masina, gandindu-ma ca profitand de faptul ca suntem ramasi cu fundul in drum ne va izbi cu o suma exorbitanta. Mai ales ca Jaipur nu e chiar la doi pasi ci este la 300 de kilometrii si 6 ore de condus de Agra.
Omul se invarte, se fosneste pe scaun, se codeste dar intr-un final ne spune ca in jur de 40-50 de euro.
Nu stiam cum sa il intreb mai repede de unde iau masina aia. 
Cum spuneam sa fii in India are si avantaje. Nu numai ca totul se poate rezolva dar mai si costa extrem de putin. 
Si asa ca bonus ne spune ca daca tot inchiriem masina, putem sa ne oprim pe drum sa vizitam Fatehpur Sikri.
Pe vremea cand faceam itinerariul pentru India, am tot stat si intors pe toate fetele idea de a vizita locul asta. Toata lumea spunea ca este extraordinar si pozele vazute ma pusesera bine pe ganduri. Mi-as fi dorit sa il vad. Cum sa nu fii fascinat de un oras absolut magnific parasit in graba? Insa cum zilele nu dateau deloc la socoteala am decis sa renuntam la oprirea asta si sa mergem cu trenul direct spre Jaipur. 
Da acum ca trenul s-a decis sa nu ne fie de folos si cum faceam drumul cu o masina care trecea fix prin fata portii de intrare ar fi fost pacat sa nu ne oprim sa il vizitam. Macar ceva pozitiv in toata nebunia cu mijloacele de transport amanate si/sau anulate.
Deci zis si facut: mergem la nenea cu agentia, vorbim de masina, confirma pretul de 50 de euro pentru drum+oprirea de cateva ore din Fatehpur Sikri, platim, batem palma, si mergem la somn ca maine e inca o zi inceputa devreme.
A doua zi la 8 dimineata pe o ceata de nu imi vedeam varfurile la pantofi ne-am pornit la drum pe mirificele sosele indiene.
Trebuie sa spun ca dupa ce am mers cu masina din Delhi in Agra pe timp de noapte si din Agra in Jaipur pe o ceata de nu te vedeai om cu persoana, am ajuns la concluzia ca sunt nemuritoare.
Ati vazut vreodata imaginile alea cu tirurile indiene care au atata incarcatura incat volumul lor este cel putin triplu decat legal? Ei sa vezi ce frumos e cand un astfel de tir este proaspat rasturnat de-a latul soselei pe care te deplasezi tu cand ai o vizibilitatea de tinde cu succes catre zero. Ca sa nu murim de atac de cord (asta in cazul in care supravietuiam drumului), eu m-am pus la somn si Cipri s-a apucat de invatat pentru examenul de condus motocicleta. Daca nu vezi ce se intampla in jurul tau te simti automat mai in siguranta.
Apoi asa dintr-o data se ridica ceata si  totul devine clar in jurul nostru. Si cum ne uitam noi uimiti in jur, soferul ne anunta ca am ajuns in Fatehpur Sikri. 
Ca sa vezi domne ca avem in cele din urma si nitel noroc si o sa vedem si noi ceva.
Si nu numai ca am vazut ceva dar m-am bucurat ca trenul a fost anulat si ca a trebuit sa schimbam planurile pentru ca Fatehpur Sikri chiar este un loc ce merita din plin sa fie vizitat desi poate ca nu are celebritatea altor locuri din India.
Mi-a adus aminte mult de Bhaktapurul care mi-a placut atat de mult in Nepal. Cu marea diferenta ca Bhaktapurul este un oras locuit pe cand Fathepur Sikri este oarecum ca o fantoma. Mai ales ca in ziua si la ora la care am mers noi era aproape pustiu (cu exceptia unei "piete" unde era un imens grup de elevi) si ceata se mai juca din cand in cand cu noi si mai ascundea cate o parte din el.
Chiar ar fi fost pacat sa il fi ratat.
Noroc cu ceata. :)










Excursie cu scoala



Moschea Jama Masjid



No comments:

Post a Comment