Friday, September 5, 2014

La plimbare prin Teheran

Am ajuns in Teheran la 4 dimineata.
Destul de obositi si cu ochi doar pe jumatate deschisi.
M-am echipat in avion conform hijabului si am pornit la tranta cu o lume noua.
Care lume s-a dovedit la fel de inofensiva ca eu iepuras de plus. Dar la momentul ala imi venea greu sa cred asta.
In jumatate de ora trecusem de controlul pasapoartelor, ne luasem bagajele si eram deja in statia de taxiuri.
Si cum stateam noi si incercam sa ne dumirim cum merge sistemul, ne-am trezit ca vine cineva si ne spune unde sa stam ca vine un taxi. Ne ducem. Asteptam si cand vine taxiul imediat vine si o tanti sa ne ajute sa explicam soferului (care nu vorbea engleza) unde trebuie sa ajunge. Prima intalnire cu amabilitatea iraniana.
Ajungem la hotel, suntem jecmaniti de taximetrist care ne cere 700000 riali in loc de 500000 cat era pretul fix din aeroport pe motiv ca era noapte, descoperim ca taximetristrii nu sunt iranieni binevoitori si ne resemnam cu ideea ca 5 euro nu e capat de lume.
Ajungem in fata hotelului si ne uitam ca viteii la usa incuiata. Apoi ne uitam la ceas: 05.00. Apoi ne uitam unul la altul si decidem ca nu are rost sa trezim pe nimeni. Oricum noi aveam cazare abia pentru noaptea urmatoare. Nu ne asteptam nici check-inul sa ni-l faca cu atat mai putin sa primim camera la 5 dimineata. Doar vroiam sa lasam bagajul, sa mancam micul dejun si sa ne pornim pe umblat. Ne asezam deci pe caldaram si ne pregatim de asteptat. Insa deodata se deschide usa in spatele nostru. Un nene somnoros isi face aparatie in usa si ne invita inauntru. 
Soferul de taxi sunase la hotel sa ceara indrumari pentru adresa. Iar nenea care a raspuns la telefon a venit sa ne astepte ca sa fie sigur ca aude cand sosim.
Am uitat cu totul suprataxa taximetristului cand am dat de bunavointa receptionistului.
Care bunavointa nu se opreste aici. Omul ne-a dat si o camera pe motiv ca daca au camere libere de ce sa nu ne faca deja check inul? Nu mai bine mergem noi sa ne odihnim pana rasare soarele? Doar nu o sa stam in receptie?
Saru'mana domnul receptionist. Mai rar asa suflet.
Asa ca ne-am odihnit bine si cu forte proaspete am plecat la batut orasul in lung si-n lat.
Am trecut pe la casele de schimb valutar de pe strada Ferdowsi, ne-am asigurat ca avem bani de cheltuiala si ne-am indreptat catre metrou ca sa ajungem la Palatul Golestan si prin bazar.
In timp ce mergeam noi pe la metrou ma trezesc ca ma bate cineva pe umar. Era o batranica ce ne-a urat, fara sa se opreasca, sa avem o sedere placuta in Iran. Aceeasi batranica ne-a ajutat mai apoi sa cumparam bilete si sa ajungem la peronul cae trebuie si a stat cu noi pana a venit metroul si ne-am pornit in directia noastra. 
Dupa intalnirea cu batranica am concluzionat ca se pare ca povestile cu bunatatea iraniana nu sunt deloc povesti.
Restul zilei ni l-am petrecut vizitand Palatul Golestan apoi umbland hai hui prin bazar si pe langa bazar si cam atat. Nu am fost prea eficienti dar nici nu ne doream sa fim. Aveam lasate la sfarsit de vacanta ceva zile de rezerva dupa Damavand si ne gandeam ca vom reveni in Teheran si vom vedea "totul". In realitate am decis ca Teheranul nu e deloc pe gustul nostru si de cum au venit zilele de rezerva de cum ne-am facut alte planuri. Deci Teheranul a ramas "nevazut" insa nu ne pare rau. Daca nu ar fi fost locul obligatoriu de ajuns cu avionul, nici ca nu l-am fi pus pe lista cu lucruri de vizitat. Orasele mari, haiotice, cu poluare cat sa ajunga la cateva generatii, cu trafic infernal etc etc etc nu sunt pentru noi.
seara ne-am petrecut-o la un restaurant traditional unde nenea proprietarul s stat cu noi si ne-a explicat ce gasim tipic de mancat, de baut, de fumat si pentru ca cipri si-a luat celebra "dizi" a stat cu el de i-a explicat si procesul tehnologic de mancat de dizi.
Inca o mostra de amabilitate care ne-a facut seara extraordinar de placuta. Si cu burta plina, ne-am indreptat catre hotel ca de maine incepem periplul prin tara.

Palatul Golestan

Palatul Golestan

Palatul Golestan

Palatul Golestan
Pauza de masa la un sandvis cu falafel pentru imensa suma de 25000 riali (app 60 de centi)

Si de baut sucuri naturale proaspat pregatite in fata ta. Tot la preturi exorbitante 40000 riali (app 1 euro)
La plimbare prin bazar

Cu tot felul de chestii sclipicioase

Si nuci de tot felul

Si evident aur
USA Den of Espionage


Getting Dizi

Tuesday, September 2, 2014

Sfaturi practice pentru calatoria in Iran

Strans cuplata de ideea ca Iranul este o tara periculoasa si ca iranienii urasc strainii este si ideea ca in Iran se calatoreste extrem de greu. Ca si prima idee si a doua este una cat se poate de neadevarata.
Daca se tine cont de cateva sfaturi practice specifice situatiei iraniene, organizarea calatoriei este floare la ureche iar mai apoi odata aflat in tara calatoria in sine este cat se poate de usoara. 
Asa ca sa purcedem cu sfaturile practice:

Cash, cash si iar cash
Din cauza embargoului impus de prietenii americani, sistemul bancar iranian este complet rupt de restul lumii asa ca in Iran nu vei putea folosi cardurile de credit sau debit ca sa platesti pentru ceva (exceptie fac unele magazine de covoare care folosesc banci straine pentru plata), nu vei putea sa folosesti bancomatele ca sa scoti bani si nu vei putea face transferuri de nici un fel catre conturi iraniene pentru rezervarea de camere la hotel sau de tururi organizate. Pentru intreaga calatorie trebuie sa ai la tine bani cash. Ceea ce inseamna ca trebuie sa fii atent cum iti faci calculele si sa ai neaparat o suma de bani de rezerva ca daca ti se termina fondurile esti intr-o mare mare problema.
Nu conteaza daca ai euro sau dolari pentru ca la schimbul valutar ambele au parte de rate corecte. La unele hoteluri si la unele agentii vei putea plati direct in euro sau in dolari fara sa mai trebuiasca sa mai schimbi in riali. Uneori (foarte rar) vei da si de situatii in care doar dolarul este acceptat nu si euro. Noua ni s-a intamplat o singura data cu un sofer care ne-a dus pana in Masuleh. Accepta numai riali sau dolari. Intr-un final noi i-am platit intr-un mi de dolari si riali. Dar daca castigi in euro nu are efectiv nici un sens sa schimbi bani in dolari ca sa ai la tine in Iran. Daca trebuie sa faci insa alegerea sa schimbi dintr-o moneda locala intr-una de circulatie mai larga atunci as alege dolarul din motivul prezentat mai sus. 
Foarte important este de inteles ce e "rialul" si ce e "tomanul". Moneda oficiala in Iran este rialul dar aproape exclusiv preturile erau spuse in tomani. 1 toman =10 riali. Deci intrebati intotdeauna care dintre cele doua este atunci cand ti se spune o cifra pe post de pret. 

Schimbul valutar
Poti schimba banii din euro sau dolari (si altele mai putin cunoscute) in riali la: banca, casele de schimb valutar sau schimbatori ambulati intalniti in zonele unde sunt si case de schimb.
Nimic ciudat pana aici.
Ce este insa contraintuitiv este ca nu e bine sa schimbi banii la banca. Schimbul valutar este atat de prost incat vei avea pierde extrem de mult si in plus procesul este atat de greoi incat o sa stai pana o sa iti iasa peri albi pentru ceva ce ar trebui sa fie rapid ca o batere din palme. Cel putin asta era situatia cand am fost noi in vara lui 2014. Poate ca lucrurile se vor schimba pe viitor. Si in Myanmar situatia a fost asemanatoare pana cand in 2013 guvernul a decis sa aduca si schimbul la banci la o valoare decenta.
De recomandat este sa schimbati banii la casele de schimb valutar pentru ca ratele sunt bune si este cel mai sigur.
De multe ori schimbatorii ambulati pot avea rate mai bune dar nu e la fel de sigur ca la casele de schimb si te poti trezi ca apar comisioane nementionate la inceput.
Eu citisem sfaturi pe net ca nu este bine sa schimbi multi bani in aeroport (doar cat sa iti ajunga pentru taxi) pentru ca ratele sunt extrem de proaste insa s-a dovedit a nu fi adevarat. In aeroport daca urci la etajul 1 la Plecari vei gasi o casa de schimb valutar (singura) -nu banca- cu un schimb valutar ce in cazul nostru a fost chiar mai bun decat in oras.
In Teheran casele de schimb valutar se gasesc pe strada Ferdowsi, foarte aproape de piata Ferdowsi. Sfatul meu este sa invatati cifrele pentru ca de obicei schimbul valutar nu este afisat cu cifre arabe si mai se gaseste cate cineva sa iti dea o valoare inferioare celei afisate pe motiv ca esti strain si nu stii.
In Esfahan casele de schimb valutar sunt foarte aproape de piata Naghshe - Jahan pe strada Sepah (cea cu multe magazine de pantofi).
Nu uitati ca schimbul e cu atat mai bun cu cat orasul este mai mare.
La momentul la care am fost noi in Iran  schimbul valutar era: 42000 (variatii de la 41000 la 42500) riali pentru 1 euro sau 31300 (cu variatiile de rigoare) de riali pentru 1 dolar.

Inflatia
Inflatia in Iran este undeva in jur de 25% ceea ce inseamna ca preturile pe care le auziti de la calatori ce au fost in Iran sau le cititi pe forum sunt la fel de relevante precum preturile din Romania de prin anii 80. La fel valorile pentru schimbul valutar puse mai sus vor fi valabile pentru ceva saptamani si cam atat. Ca dovada in ghidul Lonely Planet publicat in 2012 schimbul valutar era de 12000 de riali pentru 1 euro. Intre timp, 2 ani mai tarziu, a ajuns la 42000 riali pentru 1 euro.
Cu toate astea sa calatoresti in Iran este in continuare extrem de convenabil si ieftin si probabil va mai fi pentru ceva timp de acum inainte.

Rezervarea hotelurilor
Nu imi place sa calatoresc fara sa am rezervarile la hotel deja facute. Pur si simplu ar fi o sursa de stres imensa sa ma apuc sa merg din poarta in poarta sa gasesc ceva care sa imi placa. Asa ca intotdeauna ma documentez bine inainte de vacanta si aleg locatiile care imi plac si fac rezervarile.
Pentru Iran asta a fost un pic de provocare pentru ca nu vei gasi Iranul pe booking.com sau pe agoda.com sau pe orice alt site de genul asta. 
Solutia este sa trimiti mailuri peste mailuri la hotelurile care te intereseaza si sa speri ca vei primi raspuns. Ceea ce nu se prea intampla asa ca solutie e sa dai un telefon. Mie nu mi-a placut ideea cu telefonul pentru ca nu ma incanta idea sa nu am o confirmare scrisa. Vorba ceea: "verba volant, scripta manent". Asa ca intr-un final pentru hotelurile la care nu am primit mail de confirmare am decis sa folosesc serviciile celor the la Pars Turist Agency care pentru un comision de 10% au facut rezervarile pentru mine. Pentru rezervarile facute prin agentie a trebuit sa fac plata pentru camerele de hotel la momentul rezervariii facand un transfer bancar intr-un cont al agentiei deschis la o banca din Germania. Avantajul este ca am avut mai putini bani cash de carat la noi. Dezavantajul este ca daca dai de o agentie ce serveste tepe te vei trezi si fara bani si fara camera la hotel.

Transportul
Daca iti inchipui ca Iranul este o tara nedezvoltata, murdara si aratand ca undeva prin lumea a treia, atunci sa stii ca te inseli amarnic.
De exemplu ca retea de drumuri Romania nu va fi la nivelul Iranului nici de acum in cateva decenii. Exista autostrazi (trei benzi pe sens) sau drumuri expres (2 benzi pe sens) care leaga mai toate orasele importante ale tarii. Exista trenuri intre destinatiile imporante. Exista aeroporturi in mai toate orasele importante iar preturile sunt extrem de mici. Deci practic sa mergi din punctul A in punctuul B este atat de usor incat este imposibil sa nu te descurci.
Noi am calatorit destul de mult cu autobuzul iar mai jos sunt trecute cursele luate de noi. Autobuzele sunt foarte confortabile iar preturile sunt extrem de joase (in jur de 1 dolar pentru 100 km). Daca luati un autobuz VIP preturile sunt mai mari dar aveti foarte mult loc pentru picioare si scaunele se fac aproape paturi.
  • Teheran - Kashan, 110000 Riali, 2.5 h, curse foarte frecvente asa ca doar trebuie sa mergeti la terminalul sudic pentru autobuze si veti gasi foarte repede ceva sa mearga catre Kashan
  • Natanz - Esfahan, 50000 Riali, 1.5 h, sunt extrem de frecvente insa sunt aceleasi autobuze care pleaca din Kashan si daca sunt pline nu opresc pentru a lua alti calatori din Natanz
  • Esfahan - Yazd, 100000 Riali, 4.5 h, sunt mult mai putine curse pe zi decat in cazurile de mai sus asa ca cel mai  bine este sa luati biletul in zilele de dinainte de calatorie. Noi am cumparat biletele de la o agentie de turism aflata vis a vis de hotelul Abbsi langa sediul Iran Air.
  • Yazd- Shiraz, 250000 riali pentru ca a fost un autpbuz VIP, 6.5 h, sunt trei curse dimineata si doua curse dupa amiaza deci este recomandat sa cumparati biletul inainte. Noi am cumparat biletul de la Silk Road Hotel cu o zi inainte de calatorie.
Statiile de autobuz sunt de obicei in afara orasului asa ca intotdeauna va trebui sa luati si un hotel de la autobuz la hotel. In cazul taxiului preturile vor depinde de capacitatile voastre de negociator. Noi suntem antitalent la negociere asa ca sunt sigura ca preturile de mai jos sunt la limita de sus:
  • Taxi de la Hotel Parasto Teheran la terminalul sudic 100000-150000 Riali
  • Taxi de la autobuz la Hotel Kashan 50000 Riali
  • Taxi de la autobuz la Hotel Esfahan 100000 Riali
  • Taxi  de la autobuz la hotel in Yazd 120000 Riali
  • Taxi de la autobuz la hotel in Shiraz 60000 Riali
  • Taxi aeroport Teheran - hotel 500000-550000 Riali (pret fix in functie de tipul masinii) 
  • Taxi Shiraz hotel  - aeroport 150000 Riali
Pretul biletului de avion Shiraz - Teheran a fost 1600000 Riali cu Iran Air.
In doua cazuri am ales sa inchiriem o masina cu sofer pentru a ajunge in niste locuri unde era un pic mai greu cu transportul in comun:
  • In Kashan am inchiriat o masina care sa ne duca din Kashan in Abyaneh unde sa vizitam satul si mai apoi in natanz sa vedem moscheea si apoi la statia de autobuz. Totul dura o jumatate de zi si pretul a fost 25 de dolari. Soferul l-am gasit vis a vis de hotelul Ehsan intr-un magazin ce serveste dublu scop: vanzarea de tururi si vanzarea de saltele de pat. :)
  • Dupa ce am facut Damavandul si ne-am intors in Teheran aveam ramase doua zile libere in care nu staim exact ce sa facem. Si cum ne plimbam noi prin Teheran, am intalnit in fata Bancii Nationale un sofer care ne-a dat cateva idei si combinat cu ce aveam noi in Minte am decis sa mergem cu el doua zile (1 noapte) in Rasht, Masuleh si castelul Rudkhan. pentru doua zile si multi kilometri pretul a fost de 150 de dolari.

 

Monday, September 1, 2014

Mergeti in vacanta in Iran? Ati innebunit?

Am auzit de zeci de ori intrebarile din titlu atunci cand spuneam oamenilor care este destinatia noastra pentru vacanta de vara.
Si inca o mai auzim chiar si acum ca ne-am intors fericiti si multumiti de plimbarea noastra.
Se pare ca nu te poti pune cu masinaria propagandistica americana si britanica asa ca Iranul cred ca este tara cu cea mai nemeritata imagine proasta din lume.
Iranul asa cum il percepi de la stiri nu are absolut nimic in comun cu Iranul pe care il vei experimenta ca turist. Iar aceasta bucata de scris are ca scop discutarea unor idei preconcepute pe care le tot auzi de la oameni ce nu a vizitat niciodata Iranul dar niciodata de la oameni ce l-au vizitat.

Iranul este periculos

Asta este de departe cea mai des intalnita observatie auzita de la oameni uimiti de destinatia noastra. Imaginile alea prezentate obsesiv cu demonstratii in care se striga "Moarte Americii" inspira atata frica incat Iranul este vazut ca o tara extrem de nesigura. In plus cand te invecinezi cu Irak, Siria, Pakistan, Afganistan si altele din categoria asta parca nimeni nu vrea sa creada ca Iranul este sigur.  
Si totusi Iranul este cea mai sigura tara in care am calatorit pana acum. In Teheran cu teancul de bani la noi (trebuie sa ai cash la tine din cauza embargoului bancar impus de americani) m-am simtit mai in siguranta decat atunci cand ies cu cainele la plimbare pe la noi prin sat (si locuiesc intr-un sat sigur in care nu se intampla nimic niciodata). 
Cred ca singurul pericol real din Iran este sa te ingrasi de la cata inghetata si cate dulciuri primesti cadou de la oameni pe strada pe motiv ca esti musafir in tara lor.
Nu am intalnit in viata mea oameni mai prietenosi si mai saritori si mai binevoitori decat iranienii. Pot pune pariu pe ce vrei tu ca daca pari un pic pierdut printr-un oras iranian nu va dura mai mult de 30 de secunde pana nu va veni cineva sa te ajute.
In fiecare zi aveam parte de 10-15-20 de oameni care veneau sa ne bata pe umar sa ne ureze o sedere placuta in Iran. Atat si nimic mai mult. Nu vroiau sa te agaseze ci doar sa iti spuna "I hope you enjoy Iran". Si dispareau la fel de repede cum au venit.
Daca pareai pierdut si cineva venea sa te ajute nu numai ca iti explica cum sa ajungi la destinatia dorita dar mergeau cu tine si iti aratau exact unde trebuie sa ajungi si faceau si pe ghidul. Un exemplu este din prima noastra zi in Iran cand am mers sa luam metroul pana la Golestan palace. Am ajuns la ghiseu si nu ne dumiream prea bine ce tipuri de bilete sunt asa ca o batranica a venit ne-a explicat ce bilete sunt, a stat cu noi pana le-am cumparat apoi a mers cu noi pana la peronul corect sa luam metroul in directia corecta. Asta desi ea trebuia sa ia metroul de la o alta linie. Ne-a explicat cum e cu separarea femei/barbati in metrou (care in cazul nostru nu se aplica pentru ca eu puteam calatori oriunde fiind parte a unui cuplu) apoi ne-a dat in grija unui barbat care mergea in directia noastra. Initial vroia sa mearga ea cu noi pana unde trebuie sa coboram dar pentru ca a gasit pe cineva sa ne ajute a stat doar pana ne-am urcat in metrou si apoi a plecat inapoi pe drumul ei. Un alt exemplu este in Esfahan cand ne-am oprit la o intersectie sa ne uitam pe gps sa vedem care e drumul corect pana in piata centrala. Doua tinere au venit la noi si nu numai ca ne-au ajutat dar au stat cu noi o dupa-amiaza intreaga si au facut pe ghizii si ne-au aratat tot felul de locuri si lucruri interesante din Esfahan. Ne-au cumparat inghetata, un fel de nugat, un fel de gem si tot felul de alte produse de incercat. In Kashan un domn pe care l-am intrebat de unde se ia autobuzul spre niste gradini celebre a sfarsit prin a merge cu noi la gradinile ce se aflau in afara orasului si apoi ne-a invitat la el acasa la masa (unde am mers - era a doua zi in Iran pentru noi si deja eram invitati la masa). 
De fiecare data cand am cumparat ceva de la magazin am primit cate ceva gratis. Chiar si daca luam doar o sticla de apa, vanzatorul ne datea si un biscuite, o bomboana, ceva cadou pentru ca suntem musafiri.
Daca stateam in piata sau in parc seara, tot timpul venea cineva sa ne dea ceai sau ceva dulce. Nu conta ca ei nu vorbeau nici o limba straina, ei vroiau doar sa ne ofere ceva pentru ca suntem musafiri.
Imi aduc aminte in Yazd un  batranel care incerca sa vorbeasca cu noi dar nu stia decat farsi asa ca foarte dezamagit s-a dus cativa pasi mai departe si s-a asezat pe iarba. Apoi cand un tanar vorbitor de engleza a venit sa ne intrebe cum ni se pare Iranul a venit imaediat inapoi si l-a rugat pe tanar sa traduca ca ne ureaza o sedere placuta in Iran si spera ca vom ajunse si in partea de sud a tarii la Golful Persic de unde e el. Ne-a spus cum il cheama si din ce localitate e si ne-a rugat sa il cautam daca ajungem in zona.
Am primit numere de telefon si adrese de mail de la oameni cu rugamintea sa ii contactam daca avem nevoie de orice si cu precizarea ca nu e "taarof ". Adica nu o fac din politete ci cu tot sufletul.
Am primit inghetata cadou pana si de la soferul de taxi care ne-a dus din Kashan pana in Natanz. Care sofer nu numai ca ne-a dus in statia de autobuz dar a stat cu noi ca sa verifice ca sigur luam autobuzul corect catre Esfahan si ca nu ne pacaleste nimeni. Si cand a aflat ca autobuzul nu mai opreste in Natanz si-a sunat prietenii, a reusit sa gaseasca numarul de telefon al soferului autobuzului, a vorbit cu el si ne-a dus pana pe autostrada de unde ea recuperat autobuzul.
In plus sunt uimitor de onesti si desi ar putea sa te jecmaneasca cu usurinta, nu o fac. Nu spun ca asta trebuie luata ca litera de lege. Uscaturi (a se citi soferi de taxi si nenicii de la schimbul valutar) exista peste tot insa in principiu preturile erau corecte si chiar si cand greseai suma de bani primeai frumos diferenta inapoi. Ni s-a intamplat de multe ori sa intelegem gresit si sa dam sume mult mai mari (sau sa dam tomani in loc de riali adica de zece ori mai mult) si de fiecare data alegeau o bacnota si restul ni-i impingea inapoi. Am invatat cifrele asa ca stiam sa citim preturile dar intrebam intotdeauna cat costa ca masura de siguranta. Si (cu exceptia schimbului valutar mentionat mai sus) niciodata nu nu s-a spus un pret mai prost.
Zeci de astfel de oameni si povesti ne-au marcat sederea in Iran si orice comori istorice, arhitectonice sau naturale ar avea Iranul, nimic nu se compara cu caldura oamenilor. Ceea ce ne va ramane pentru totdeauna in minte din vacanta in Iran vor fi oamenii. Si cred cu tarie ca cea mai mare greseala pe care poti sa o faci este sa mergi in Iran cu un grup organizat. Pentru ca vei pierde fix ceea ce face Iranul o experienta de neuitat: interactia cu localnicii.

Iranienii sunt niste extremisti religiosi care ii urasc pe straini

Cred ca este evident din paragrafele precedente ca asa ceva nu este niciodecum adevarat. Iranieni nu urasc strainii. Dimpotriva spera ca tot mai multi straini sa mearga in tara lor sa ii vada ca oamenii care sunt nu ca oamenii prezentati in stirile americane si britanice. 
Sunt extrem de curiosi ce parere aveai inainte sa mergi in Iran despre Iran si ce parere ti-ai format la fata locului. Si sunt extrem de deranjati de felul cum sunt portretizati in afara. Nu sunt insa ranchiunosi si nici macar despre americani nu vei auzi lucruri rele.
Apoi legat de religie: pentru noi a venit ca un soc destul de mare felul "nereligios" al oamenilor de a fi. Ne asteptam la cu totul altceva tinand cont de numele pe care tara il poarta "Republica Islamica". Dar am auzit de multe ori oamenii discutand deschis despre situatia din Iran si spunand ca religia nu mai inseamna nimic pentru ei de cand cu amestecul religiei in politica. Amestecul asta a stricat puritatea religiei. Si spera ca lucrurile sa se schimbe curand. Si sigur se vor schimba insa in ritmul lor. Si asta e ce nu intelege "vestul". O schimbare impusa are intotdeauna efectul nedorit. Trebuie sa lasi lucrurile sa curga in ritmul lor. 
Chiar si discutia asta extrem de deschisa (uneori prea deschisa) despre situatia politica si pierderea increderii in fetele religioase a venit ca un soc. Nu ne asteptam ca oamenii sa spuna asta unora pe care i-a intalnit de 5 minute. Este un subiect sensibil care credeau eu ca este ascuns de frica unor posibile pedepse din partea conducerii tarii.

Siuatia femeilor in Iran va face viata calatoarei un iad

Stiam de dinainte sa merg in Iran ca trebuie sa ma imbrac conform "hijabului" adica nu am voie cu haine mulate care sa arate forma corpului, trebuie sa imi acopar mainile, picioarele, fundul si sa am o esarfa pe cap. Si m-am pregatit temeinic pentru a respecta regula insa m-am trezit in Teheran ca regula nu este nici pe aproape pe cat de strict o respectam eu. Hainele devin tot mai stranse pe corp, esarfa este prinsa cu o agrafa de coc si dezvaluie 3/4 din cap, pantalonii sunt mulati, manecile pot fi si 3/4, papucii si sandalele sunt acceptate, machiajul este ca desprins din reviste etc etc etc. Femeile iraniene sunt extrem de cochete si hijabul nu poate sta in calea cochetariei lor.
Cand mergi in sate sau orase mai mici lucrurile devin mai stricte si vei vedea tot mai multe femei purtand chador - un fel de cort pe care ti-l pui in cap - insa nu este ceva impus si sunt convinsa ca incet incet (nu fortat) lucrurile vor deveni tot mai lejere.
Oricum situatia vestimentara cred ca este ultima problema a emanciparii femeii in Iran. Mai e drum lung pana femeia va capata statutul pe care il merita si ca ne-turist nu mi-ar placea sa fiu femeie in Iran. Insa tema discutiei este situatia turistei ce calatoreste tu ca femeie singura sau parte dintr-un cuplu. Care turista sunt sigura ca nu prea va simti ca este intr-o "Republica Islamica" dimpotriva se va bucura de avantaje cum ar fi: siguranta, grija din partea celor din jur, dorinta de a i se oferi un sesur cat mai placut etc etc etc. Am cititi si auzit multe femei ce au calatorit in Iran singure spunand ca acolo le-a fost cel mai usor sa calatoreasca si ca ce le-a placut cel mai mult a fost lipsa hartuirilor din partea barbatilor care de multe ori vad europencele si americancele ca pe niste femei usoare doritoare de aventuri. In Iran nu ai parte nici macar de o privire un pic mai nelalocul ei cu atat mia putin de vreo remarca nepotrivita.
Ce ar putea sa te afecteze este discutia despre separarea femeilor si barbatilor. Ma asteptam la foarte putina interactie intre femei si barbati care nu sunt rude. Insa inca o data am avut parte de o foarte mare supriza. Iranul nu e deloc pe cat de strict te-ai astepta. Singura data cand am observat ceva separare a fost in autobuze unde femeile nu se aseaza langa barbati straini si probabil vei avea probleme daca vrei sa dormi in aceeasi camera cu un barbat care nu iti e ruda insa in rest lucrurile sunt inca o data mai lejere decat initial gandite. Am vazut extrem de multe tinere in cafenele in compania unor tineri care sigur nu le erau rude. Am vazut grupuri de tineri si tinere in parcuri si locuri publice petrecand timp impreuna. Am vazut multe flirturi si chiar mai mult decat simple flirturi. Am vazut multe tinere in compania unor turisti straini interactionand fara ca nimeni sa se uite ciudat.
In plus femeile iraniene sunt persoane cu o educatie foarte solida. Barbatii studiaza mai putin decat femeile pentru ca se apuca sa lucreze foarte devreme. ceea ce este destul de ilogic. Pentru ca doar 20% din femei lucreaza. Ceea ce inseamna ca ai un grup social (femeile) cu educatie superioara care nu ajunge sa lucreze niciodata si unul fara educatie la fel de ridicata (barbatii) care ajung sa lucreze.

In concluzie (ca ma intind la vorba pana poimarti) daca cineva ma intreaba daca recomand calatoritul in Iran raspunsul este cu siguranta "DA". Si asta cat mai curand cat oamenii nu sunt adusi la mentalitatea tipic vestica si se va pierde fix ceea ce noua ne-a placut atat de mult: faptul ca oamenii sunt inca oameni.

Si daca vreti sa vedeti vreodata cam cum e mintit poporul cu televizorul atunci mergeti in Iran sa descoperiti o tara ce nu are nimic in comun cu tara prezentata le televizor. Iranul pentru mine va fi pentru totdeauna exemplul perfect  pentru a explica de ce calatoresc: sa experimentez pe cont propriu locuri noi, civilizatii noi, religii noi, moduri noi de a trai etc cu scopul de a-mi forma opinii proprii bazate pe experiente proprii nu opinii ce ti se baga pe gat ca unei gaste hranite fortat.