Thursday, December 11, 2014

Planul pentru India

Iar decembrie deci iar timp de vacanta.
Inca doua zile si vom fi in avion pe drum spre o tara pe care imi doresc sa o vad de pe vremea cand citeam la rand toate cartile de Mircea Eliade de la biblioteca judeteana. Ar fi o subestimare sa spun ca abia astept sa ajungem si ca sunt extrem de curioasa de intalnirea mea cu India.
Si ca intotdeauna inainte de vacanta iaca planul de bataie:

13 Decembrie - avion Bruxel (07.10)-Viena (08.50/13.00)-New Delhi (00.45)
14 Decembrie - avion New Delhi (05.50)-Cochin (10.45) si taxi catre Munnar
15 Decembrie - Munnar (probabil hiking printre plantatiile de ceai)
16 Decembrie - Munnar (probabil hiking catre Meesapulimala)
17 Decembrie - Munnar (probabilinchiriem o motocicleta sa ne plimbam de aiurea)
18 Decembrie - Plecare catre Kumarakom cu o masina inchiriata de unde pornim intr-o mini croaziera (cu sedere peste noapte pe barca) pe canalele din Allepey
19 Decembrie - Kumarakom
20 Decembrie - Kumarakom
21 Decembrie - Fort Kochin
22 Decembrie - Fort Kochin
23 Decembrie - Fort Kochin
24 Decembrie - avion Cochin (06.15) - New Delhi (11.00) si in aceeasi zi tren catre Agra
25 Decmebrie - Taj Mahal
26 Decembrie - Jaipur
27 Decembrie - Jaipur
28 Decembrie - tren catre Jaisalmer 
29 Decembrie - Jaisalmer (excursie cu camilele peste noapte in desert cu Trotters Jaisalmer )
30 Decembrie - Jaisalmer
31 Decembrie - Jodhpur
1 Ianuarie - Jodhpur, vizitat satele Bishnoi
2 Ianuarie - New Delhi, walking tour unde ghizi sunt fosti copii ai strazii
3 Ianuarie - New Delhi
4 Ianuarie - New Delhi (02.20) - Viena (05.55/09.30) - Bruxel (11.10)

Cazare:
14 - 17 decembrie Rose Garden Munnar (homestay)
18 decembrie Boat backwater heritage 
19 - 21 decembrie Homestay Kumarakom
21 - 24 decembrie Bastian Homestay Fort Kochin
24 - 26 decembrie Kamal Hotel Agra
26 - 28 decembrie Arya Niwas Jaipur
28 - 29 decembrie Nachana Haveli Jaisalmer
30 - 31 decembrie Nachana Haveli Jaisalmer
31 - 1 ianuarie  Mango hotel Jodhpur
2-3 ianuarie Maidens Hotel New Delhi


Wednesday, December 10, 2014

Cand agentiile de turism iti scot peri albi

De vreo 5 ani tot fac planuri pentru o vacanta in Tanzania sau Kenya+Tanzania.
Pentru ca vacanta mea de vis la momentul asta este : urcat pe Kilimanjaro+safari in Kenya sau Tanzania+diving in Zanzibar.
Si tot de 5 ani calculez bugetul, ma iau cu mainile de cap si ma orientez catre o alta destinatie pentru ca tot timpul imi spun ca mai bine doua vacante pe an decat una in Tanzania la acelasi pret. Pret care  este pur si simplu exorbitant.
Si iaca a venit iar aceea perioada a anului asa ca de ceva saptamani ne-am facut iar curaj si am hotarat ca scoatem divingul din Zanzibar si poate asa ne da mai ok la pret pentru o vacanta in vara lui 2015.
Dream on baby....dream on.
Daca am alege numai una dintre ele (ori Kili ori safari) pretul ar fi foarte ok. Amandoua insa iar ma fac sa stau pe ganduri.
Probabil ca o sa spuneti ca solutia ar fi sa le facem separat dar nu ma incanta deloc ideea de a plati de doua ori biletul de avion pana acolo. Deci trebuie sa fie amandoua in aceeasi vacanta sau nu va fi deloc.
Si m-am pus iar pe intors internetul cu fundul in sus si incercat variantele din lume ca sa ajung la un buget mai digerabil. Ceea ce presupune contactat agentii de turism cu duiumul atat pt Kili cat si pentru safari in Kenya sau in Tanzania sau pentru ambele. Kili nu se poate face pe cont propriu asa ca iti trebuie o agentie iar safari este mai comod de organizat printr-o agentie daca vrei sa vizitezi mai multe locatii. In ambele cazuri vorbim de tururi personale doar pentru mine si Cipri si prin urmare de preferat personalizate in functie de ce ne dorim cu adevarat sa vizitam ca de aia nu mergem cu grupul.
Si asta e de fapt motivul postului meu: agentiile astea care au niste preturi de ramai masca dar care nu sunt in stare nici macar sa iti raspunda multumitor la un mail.
Efectiv mi-au scos peri albi.
De exemplu vad pe site-ul unei companii niste preturi ok pt safari si Kili asa ca le scriu mail si ii intreb cat m-ar costa daca le-as cupla si deci as cumpara doua excursii de la ei. In naivitatea mea speram la un discount. Dar surpriza: pentru Kili imi cer cu 600 de dolari de persoana mai mult decat pretul afisat pe net. Cand le atrag atentia ca nu e conform cu site-ul lor imi raspund ca ala era pretul pe 2014 si ca pe 2015 atat e. Inutil sa spun ca i-am trimis la origini.
Alta companie: le scriu mail ca am vazut itinerariile de la ei de pe site si as vrea sa cuplez doua excursii si sa fac ceva schimbari lasafari. Primesc mail cu copy paste de pe site si atat. Nimic din ce am batut eu campii in mail nu s-a luat in seama. Ii scriu iar mail si il mai intreb inca o data ce il intrebasem. Inutil. In continuare copy paste. Insist totusi si il intreb macar ce cazari folosesc. Imi raspunde ca folosesc hoteluri sau campinguri...Am renuntat.
Alta companie: le scriu clar ca vreau un anumit itinerariu si precizez ca vreau cazarile in Serengeti in Western corridor si in partea de nord ca sa fim fix unde sunt trecerile peste rau la marea migratie. Imi da toate noptile de cazare la Kati Kati (care este in Central Serengeti) si dupa ce ii atrag atentia ca nu suntem unde vreau eu imi raspunde ca fiind central ajungem oriunde in parc. Serengeti are 14763 kilometri patrati. Si nu, nu vreau sa imi petrec mai mult timp in masina incercand sa ajung la locurile cu multe animale decat in locurile cu multe animale.
Si pentru ca mi-am invatat lectia pentru Kenya am facut un itinerariu extrem de clar de 8 zile in care am precizat cazarile si am cerut oferte. In felul asta m-am gandit ca evit variatiile mari in pret pe motiv de cazare. Intotdeauna vor fi variatii dar m-am gandit eu ca le reduc in felul asta. Prostii: am primit oferte cuprinse intre 2100 de dolari si 4500 de dolari de persoana. Pentru fix acelasi lucru. Aceleasi masini, aceeasi cazare, aceeasi mancare. 
Am renuntat deci sa mai sper la orice.
Poate ca am eu pretentii prea mari insa nu vorbim de o excursie de 100 de euro ci de niste sume exorbitante pentru unii ca mine. Macar un mail personalizat sa trimiti in care sa tii cont de cerintele clientului si daca se poate fara minciuni.

Tuesday, November 18, 2014

Inca o plimbare prin Alsacia

Nu mai este nici o surpriza pentru nimeni ca imi place extrem de mult Alsacia. Am scris in trecut si despre Strasboug si despre Ruta vinurilor si satucele ei ca de poveste (Prima parte, A doua). Si concluzia a fost ca nu ma pot satura de satucele pitoresti cu case cu barne din lemn sau de viile care se vad peste tot sau de vinul bun sau de tarte flambee.
M-as intoarce oricand acolo. 
Si chiar asta am facut in toamna cand parintii au fost in vizita la noi.
Iar in plus fata de ce am vizitat in trecut, am avut pe lista de data asta si Colmarul. Care desi a fost asteptat si rasasteptat a dezamagit comparativ cu Riquewihr si Eguisheim pe unde tocmai trecusem inainte sa ajungem in el.
Asa ca a mia oara nu pot decat sa sfatuiesc pe oricine are chef de o plimbare de cateva zile printr-o zona de vis sa meraga in satucele de pe ruta vinului din Alsacia.


Picnic printre vii

Si un popas pe marginea drumului

O vizita prin locuri unde am mai fost - Riquewihr
Prin minunatul Eguisheim
Si stradutele lui de poveste

Si o oprire pentru un vin bun

Si am ajuns si in Colmar
 




Thursday, November 6, 2014

Eu si obsesia mea pentru terasele cu orez

Eram in timpul unuia dintre multele zboruri cu Air Asia si ca intotdeauna Cipri ma pacalise si luase locul de la fereastra pe motiv ca eu oricum dorm sau citesc. Dar nici sa dorm nu puteam. Nici sa citesc nu aveam chef. Asa ca tot rasfoiam cu lehamite revista celor de la Air Asia. Si deodata vin fata in fata cu niste fotografii care m-au facut sa il bat pe umar pe sot si sa ii spun ca trebuie neaparat sa ajungem acolo pentru ca arata ca raiul pe pamant.
Fotografiile la care salivam erau facute undeva in China si aratau niste terase de orez cum numai desenate imi inchipuiam ca exista. Si cum nu este nici o surpriza ca eu sunt indragostita pana peste urechi de terasele cu orez, Longji si Dragon Backbone Rice Terraces (ca aceea era zona din revista) a devenit foarte rapid subiect in Bucket List.
Asa ca atunci cand in sfarsit am ajuns in China, Longji si ale lui terase erau evident parte din itinerariu.
De fapt am ramas un pic uimita sa vad ca nu am scris pana acum despre ele pe blog. L-am rasfoit cu neincredere de cateva ori si nu am gasit nimic. Eram sigura ca am scris. Pentru ca a fost unul dintre locurile noastre preferate din China. O China traditionala asa ca in filmele du zburatori prin aer.
Dar sa revenim la plimbarea noastra. 
Drumul pana acolo nu era nici usor, nici scurt, nici direct si probabil de aceea erau atat de putini turisti. Ceea ce reprezinta de fapt un mare plus. Intr-o tara precum China, in care esti mereu pus fata in fata cu definitia aglomeratiei, lipsa turistilor din satucele vizitate de noi a venit ca o gura de aer proaspat. Insa sunt sigura ca lucrurile nu vor fi asa pentru mult timp sau poate deja nu mai sunt asa pentru ca in timpul vizitei noastre am vazut primii stalpi dintr-o constructie ce avea sa schimbe fata locului: o telecabina care sa aduca turistii din vale pana la scara hotelurilor si restaurantelor ce vor aparea (sunt sigura) ca ciupercile dupa ploaie. Am avut extrem de mult noroc sa ajungem acolo inainte ca toata nebunia asta sa se intample.
Drumul a insemnat un avion pana in Guilin, apoi a doua zi dimineata un autobuz (parca a durat 3 sau 4 ore drumul) pana la baza dealurilor si de acolo mers relaxat pe jos  cam 45 de minute pana la casa ce avea sa ne gazduiasca peste noapte. 
Cazarea o rezervasem ca intotdeauna online dupa ce vazusem cateva recomandari foarte pozitive. Tot prin intermediul lor am rezervat si transportul din Guilin pana in Dazhai asa ca nu a trebuit sa mai schimbam doua autobuze. 
Cazarea nu este ceva luxos (de fapt e cat se poate de spartan) dar vedere ca de acolo mai rar ai oricate stele ar avea hotelul. Si odata ajunsi pe terasa casei, ne-am dat seama ca tot locul ala este un colt de rai. Ca tot ceea ce am sperat sa vedem este depasit de realitate. 
Dar o sa las laudele de o parte si o sa las imaginile sa vorbeasca mai bine:
La intrarea in satul din vale

Prin sat

Si incepem urcarea catre cazarea noastra

Aproape am ajuns

Si cam asa arata vederea de pe terasa hotelului

Sau din camera

Si apoi la picior printre terase











Tuesday, November 4, 2014

Man plans and God laughs

Inca nu ne-am inceput calatoria in india (pe 13 decembrie plecam) dar deja simt ca ceea ce va descrie perfect incursiunea noastra pe acolo este proverbul din titlu.
Pentru cineva obsedat de planuit si avut totul foarte clar scris la carnetel, India se prevede a fi o provocare. Desi daca stau sa ma gandesc mai bine nu are cum fi mai rau decat atat de relaxatul Laos de care culmea ne-am indragostit tocmai pentru lentoarea lui.  Dar om vedea.
Pana una alta planurile care nu merg tocmai bine au inceput inca de la faza facutului itinerariului si cumparatului de bilete de transport. Asa se face ca o scriere ce initial ar fi trebuit sa se numeasca "Cum sa cumperi online biletele de tren in India" a ajuns sa poarte ca titlu proverbul Yiddish de mai sus.
Acum nu trebuie sa va inchipuiti ca ideea din proverb ar fi noua pentru mine.
Nicidecum.
Este povestea vietii mele. Eu fac un plan si viata o ia in orice directie posibila mai putin aia in care vroiam eu. Pana la urma se aseaza intr-un fel dar nu in felul in care credeam eu. Noroc ca pana acum s-a asezat bine altfel chiar ca ar fi fost motiv de plans.
Si totusi eu nu ma dau batuta cu una cu doua asa ca mai insist cu planurile poate poate imi reuseste la un moment dat si se intampla fix ce aveam eu in carnetel. Si in plus as merita un premiu: pai daca eu tin divinitatile amuzate inseamna ca toata lumea are de castigat nu?
Revenind la India care se pune in curmezisul planurilor mele: pai initial a trebuit sa fac itinerariul. Si dupa mult scarpinat in cap si gandit si razgandit  am decis ca mergem in Rajasthan si Kerala. Prima parte a vacantei in Rajasthan si apoi in jur de anul nou sa ne mutam in sud la relaxare, plaja, si plimbat cu barca. Probabil ca toata lumea s-a gandit la fel ca mine asa ca atunci cand m-am trezit eu sa cumpar biletele de avion New Delhi- Cochin pretul era deja de 600 de euro. Mi-au iesit ochii din cap ca la melc si mai ca nu m-am dat batuta. Pai India trebuia sa fie o destinatie ieftin. Offf...Unde esti tu Air Asia cu bilelete tale la 20 de euro.
Greseala mea ca m-am apucat extrem de tarziu de facut planuri.
Cu trenul nici nu se punea problema sa mergem ca nu ma coafeaza deloc idea de a sta doua zile inchisa intr-o cutie scartaitoare asa ca a fost cazul de sedinta generala si replanuit. Intr-un final am descoperit ca daca mut Kerala si odihna la inceput de vacanta si Rajasthanul la sfarsit ies mai ieftin cu 270 de euro. Deci zis si facut. Am cumparat repede biletele (asta pana nu se scumpeau si alea) si apoi m-am vazut in fata faptului implinit cu numarul de zile in fiecare locatie. Dar nu conta ce a fost mai greu a trecut. Mai aveam de luat "doar" cazarile si biletele de tren interne.
Si stateam eu de vorba intr-o zi cu un tip indian de la munca si imi spune pe un ton foarte serios ca noi mergem in varful varfului de sezon deci trebuie sa am mare grija cu biletele de tren pentru ca se vand foarte repede. M-am speriat, m-am mobilizat si m-am pus pe citit.
Aveam varianta de a vorbi cu o agentie sa imi cumpere biletele de tren in schimbul unui mic comision sau sa le cumpar eu on line. Si plecand de la premiza ca "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual" am decis ca le cumpar on line. Cat de greu ar putea fi?
Site-ul de pe care poti cumpara bilete online este cleartrip.com si o explicatie extrem de detaliata despre cum iti faci cont gasesti aici. Eu am urmat instructiunile si dupa nici 24 de ore aveam primit codul mobil pentru finalizarea inscrierii si m-am putut apuca de cumparat bilete.
Eram chiar foarte incantata de situatie pentru ca aveam totul pregatit inainte de punerea spre vanzarea a biletelor (asta se face cu 60 de zile inainte).
Am cumparat fara nici o problema biletul New Delhi -Agra. Apoi la Agra-Jaipur am avut o mica problema pentru ca a trebuit sa iau un tren un pic mai tarziu ca celelalte erau deja pline. Dar totusi o experienta cat se poate de ok. Problema a inceput la Jaipur-Jaisalmer. Era un singur tren de noapte pe ruta asta asa ca am stat cu ochii pe el ca pe butelie sa vad cand se pun la vanzare ca sa le cumpar imediat ca m-am gandit ca sigur se vor vinde repede. Deci la miez de noapte in India am intrat pe site sa cumpar biletul. Dar site-ul imi tot datea eroare asa ca nu a mers cumpararea. Apoi spre dimineata era inchis de tot. Apoi cand in sfarsit site-ul mergea nu mai era nici un loc la nici o clasa. Si nu numai ca nu era nimic spre Jaisalmer dar si spre Jodhpur era plin totul plin pentru zilele alea. Avion nu exista decat spre Jodhpur cu schimbare in New Delhi. Deci se prevedeau zile pierdute pe drum.
Am refacut ininerariul in Rajathan de cateva ori doar doar reusesc sa gasesc o varianta in care nu pierdem zile pe drum dar degeaba. Nimic nu functiona. Pana la urma dupa multe cautari de bilete de avion si bilete de tren pentru zeci de variante de itinerarii am decis ca cel mai bine e sa cumpar bilet de tren dar pe zi nu pe noapte pentru Jaipur-Jaisalmer. Sunt 12 ore din Jaipur pana in Jaisalmer asa ca noaptea ar fi fost perfect dar daca nu a fost sa fie asta e. Pierdem o zi pe drum. Si va trebui sa fim pregatiti cu multe carti de citit si de jucat.
Evident ca ziua pierduta pe drum are repercursiuni la programul de dupa si nu sunt deloc multumita cu imparteala timpului in Jaisalmer si Jodhpur dar asta e. Daca divinitatile vor sa rada apoi nu pot sa ma pun eu in calea lor.
Si cand credeam ca lucrurile s-au linistit si nu vor mai fi problema a trebuit sa cumpar si biletul Jodhpur-New Delhi care culmea si ala era vandut complet la orele la care vroiam eu. Am gasit intr-un final bilete pentru un tren mai devreme dar numai 1 bilet, iar al doilea bilet este pe lista de asteptare in speranta ca cineva renunta la calatorie. De nu Cipri are bilet la cea mai proasta clasa de tren din India. Pentru o calatorie de 12 ore. Se prevede distractie maxima deci.

Concluzia: pai mai bine luam o agentie care sa cumpere biletele pentru mine si as fi scutit multe fire albe si ore petrecute pe net cautand si schimband si intorcand itinerariul pe toate partile. Dar cum spuneam: "ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual". 
Pana una alta eu sunt fericita ca sunt la sfarsit de planuit: itinerariul e hotarat, transportul luat, cazarea facuta. Deci suntem gata de plecare.
India here we come...be gentle. Preatttyyyyy please.


Wednesday, October 29, 2014

Atlantic wall - Oostende

Unul dintre blog-urile pe care le urmaresc cu mare atentie este http://cheeseweb.eu/. Este blogul unui expat din Belgia care prezinta tot felul de locatii interesante din zona, restaurante care te fac sa salivezi si ganduri care ne macina pe noi toti astia care stam pe meleaguri straine.
Si intr-una dintre zile cand rasfoiam blogul, am dat peste un articol care mi-a atras imediat atentia despre vizitarea unui muzeu in aer liber de langa Oostende. Muzeul este de fapt o parte din Atlantic wall - sistemul de aparare a coastei construit de nemti in timpul celui de-al doilea razboi mondial (sunt si parti construite inca din timpul primului razboi mondial) si care se intindea din Norvegia pana in Spania. Nu este un zid in adevaratul sens al cuvantului ci o colectie de buncare, baterii antiaeriene, garnizoane pentru apararea porturilor strategice, artilerie, plaje intesate de sisteme antitanc/antivehicule etc etc etc. Intr-un cuvant un sistem de aparare extrem de bine pus la punct care avea ca scop oprirea unuei posibile invazii englezo-americane venite de pe mare inca de pe plaja. Cum bine stim asta nu s-a intamplat si D-day fuse oarecum un succes, insa asta nu stirbeste din imensitatea proiectului german.
Muzeul din Oostende se mandreste cu faptul ca ar avea spre vizitare cea mai bine pastrata portiune din Atlantic wall, asa ca m-am gandit ca nu strica o zi de "educatie si culturalizare" si am pornit impreuna cu parintii la drum.  Si sincera sa fiu mi s-a parut o vizita extrem de interesanta. Este intr-adevar o portiune foarte bine conservata si renovata. Cu niste expozitii cat se poate de inspirate pentru a arata cum era viata in buncarele din Atlantic wall. Cu niste explicatii destul de detaliate. Si cu o vedere spre plaja care ar compensa plimbarea prin buncar in cazul in care nu esti interesat de istorie. 
Noi am fost un grup destul de neuniform cu oameni extrem de interesati de istorie si expozitia de armament (socrul meu) dar si cu mamele care erau mai interesate de vederea la plaja. Insa la final toata lumea a fost multumita de ceea ce a vazut si incantata ca a invatat ceva in ziua respectiva. Este o experienta interesanta si in concluzie este un loc pe care il recomand cu toata inima. Este practic o lectie de istorie in aer liber.

La intrarea casa memoriala a printului Charles (nu cel britanic :) )
Dealurile ascund secrete


Tiptil tiptil prin tunel
O plaja calma acum
Artilerie de tot felul

Viata in garnizoana
Obstacole de pus pe plaja

Tuesday, October 28, 2014

Zaanse Schans - supradoza de "olandez"

La inceput de octombrie am avut parintii in vizita si ca intotdeauna am tot facut si refacut planuri cu ce am putea sa vizitam impreuna. Sunt destui ani de cand locuim in Belgia si tot atatia ani de cand ne viziteaza parintii asa ca am cam terminat locatiile extrem de pupulare din zona si cu fiecare vizita este din ce mai greu sa gasim locuri pe aproape pe unde sa ii ducem. 
De data asta decizia a fost ca un week-end stam pe aproape de casa si unul mergem in Alsacia la o plimbare printre satucele pitoresti pe care le iubim atat de mult si despre care am mai scris in trecut.
Iar pentru week end-ul de pe langa casa decizia a fost ca o zi mergem in Olanda la Zaanse Schans si o zi pe coasta belgiana la Atlantic Wall.
Zaanse Schans este un fel de muzeu al satului olandez care contine in jur de 35 de case si mori de vant traditionale din zona Zaanstreek (scuzati pleonasmul "streek" inseamna intr-o traducere aproximativa regiune, zona). Mi-au placut foarte mult fotografiile vazute si m-am ganditca ar fi o experienta interesanta pentru parintii si ca se vor bucura sa vada de aproape morile de vant si sa le mai si viziteze in interior. Deci am purces la drum. Si cred eu ca nu m-am inselat prea tare. Sper...
Satucul muzeu se afla destul de aproape de Amsterdam si poate fi vizitat ca o excursie de o zi in cazul in care v-ati saturat de orasul mare si vreti sa iesiti un pic in afara lui. Probabil tocmai pentru ca este atat de aproape de Amsterdam este atat de popular printre turisti si pana si intr-o zi de octombrie era plin de grupuri de chinezi, japonezi si americani. Probabil ca in miezul verii este complet de evitat pentru ca stradutele sunt mici, casutele la fel, morile au scari inguste si astepti mai mult sa urci decat cat vizitezi etc. In general nu pare a fi locul ideal in conditii de aglomeratie maxima.
Probabil ca daca locuiesti prin zona, satul in sine pare destul de kitsch cu toate activitatile pe care le prezinta dar pentru cineva care ajunge pentru prima data sau pentru o perioada scurta in Olanda este un loc "reprezentativ" pentru ca arata toate lucrurile pe care instinctiv le asociezi cu imaginea Olandei: mori de vant, canale, pantofi de lemn, cascaval, lalele etc etc etc. 
Deci daca aveti timp si chef de o escapada "la tara" iaca niste fotografii care sa va arate ce va asteapta in Zaanse Schans:
Morile de vant
Fiecare moara avea o intrebuintare anume: gater pentru lemne, facut vopsea, macinat etc

Mie mi-au placut acoperisurile de stuf ale morilor
In interiorul morii pentru facut vopsea si pigmenti
Poduri care se ridica
Olandezii si bicicleta
Mama si bicicleta ei  :)
A venit toamna
Sa invatam cum se face cascavalul
Sau mai bine cum se face cacaua si ciocolata
Si sa nu uitam lectia pantofilor de lemn