Friday, November 29, 2013

Aventuri pe doua roti pe malul lacului Inle






De cand ne plimbam prin Asia de Sud Est am prins un microb specific locului: plimbatul pe motocicleta sau scooter. De fiecare data cand ajungem printr-o zona mai rurala inchiriem o motocicleta si pornim la colindat printre sate. Am facut asta prin Sulawesi, Bali, Luang Namtha si de fiecare data a fost o experienta de recomandat si altora. Iar cand legislatia nu ne-a dat voie pe doua roti motorizate am trecut la varianta “arhaica” deci am inchiriat biciclete si ne-am pus pe treaba. Iar Myanmarul a fost una dintre acele tari (si in China si in Cambodgia am avut aceeasi experienta) asa ca in Bagan si in Inle bicicleta ne-a fost prieten de nadejdie desi uneori am fi preferat o varianta mai rapida de transport.

 Intr-una dintre zilele pe malul lacului ne-am luat bicicletele si am decis sa mergem oriunde ni se pare noua ca ar trebui sa ne indreptam privirea. Nu ne-am facut nici un plan si nici un traseu. Ci am plecat asa unde om vedea cu ochii.

Am traversat tot satul, am trecut de locul de unde se iau barcile pe lac si am tot mers si mers pana cand la un moment dat am gasit niste izvoare termale de care tot auzisem. Dar pentru ca nu o intotdeauna auzisem numai de bine am ramas doar cu nota mentala ca am trecut pe langa ele si ne-am continuat drumul linistiti. Am trecut pe langa cateva resorturi luxoase (si multe altele in constructie deci dovada clara ca Inle isi pierde si isi va pierde farmecul intr-un ritm alert) si am tot mers pana am dat de un semn catre In Dein. Ne-am uitat pe harta si am decis ca prea mult nu poate sa fie pana acolo deci ne-am pus constiincios pe dat din pedale ca doar nu era sa ratam un satuc de care auzisem si multe lucruri de bine.

Drumul a fost foarte placut si cu multe privelisti de zile mari si dupa patru ore am ajuns in sfarsit la destinatie. Am stat putin, am baut un suc, ne-am uitat la oameni cum fac baie si apoi am decis ca e timpul sa pornim inapoi ca deja era foarte tarziu si aveam un drum lung inaintea noastra.

Numai ca uneori soarta/destinul/zeii/praful de pe calorifer decide ca e timpul sa iti joace o farsa asa ca dupa doar o ora de mers inapoi bicicleta lui Cipri a decis ca are nevoie de odihna si a facut pana. Si asa ne-am trezit la o ora de biciclit intr-un sens sau trei in celalalt de un sat mai marisor.

Am mers pe jos pana la un sat format din cateva case si folosind limbajul universal al datului din maini si aratatului cu degetul le-am explicat satenilor ca avem pana si cautam pe cineva sa o repare. Si oamenii, folosind acelasi limbaj al aratatului cu degetul, ne-au indicat unde sa mergem. Numai ca undva sensul s-a pierdut in traducere si ne-am trezit ca am iesit din sat fara sa fi gasit atelierul salvator. Intamplator locul unde ne oprisem sa meditam la ce facem mai departe era langa o manastire budhista si ne-am facut curaj si am apelat la un calugar sa ne ajute. Foarte politicos, omul ne-a insotit pana in sat si ne-a dus la o casa pe langa care trecusem cu doar cateva momente mai devreme fara sa ne dam seama ca ala era locul cautat. Bucuria a fost insa de scurta durata pentru ca  sotia reparatorului de biciclete ne-a explicat oarecum rusinata (ca se trezise saraca cu doi albi pe cap) ca sotul e plecat la camp si se intoarce abia seara (cred ca ne-a luat 10 minute sa jucam pantomime ca sa ghicim mesajul ei). Deci dezamagiti ne-am trezit iar in mijlocul drumului meditand la posibilitati.

Dar ca intotdeauna cand esti intr-o tara din Asia de Sud Esti ajutorul nu a intarziat sa apara si cat ai clipi eram in remorca unei masini si ne deplasam vijelios catre oraselul nostru unde aveam cazarea. Oamenii ne-au vazut la ananghie si ne-au luat la “ocazie” fara nici un moment de ezitare si fara sa accepte vreun  ban de la noi. Iar asta este unul dintre acele momente in care iti dai seama cat de mare este diferenta intre oamenii simpli din Myanmar si cei care lucreaza in turism si cu care din pacate intri majoritar in contact. Cei implicate in turism ne-au lasat un gust foarte amar si ne-a deranjat foarte mult purtarea lor care avea ca unic scop sa scoata cat mai multi bani de la tine bazandu-se pe faptul ca cererea e mai mare decat oferta de multe ori. Dar ceilalti cu care din pacate am intrat prea putin in contact erau de o bunatate si voie buna de apreciat si de invidiat. Pacat ca  de obicei parerea se formeaza pe baza categoriei minoritare insa din cauza barierei lingvistice singura cu care poti interactiona eficient.
Deci pana la urma ziua s-a sfarsit extrem de bine si ne-am petrecut seara la un restaurant in compania a cateva beri reci bucurosi ca nu suntem pe intuneric undeva inca pe drum. Dar daca nu ar foi fost nu s-ar fi povestit. Nu?

 
La iesirea din sat


O bi-ci-cle-ta...e si utila e si cocheta :)

Verde verde si iar verde

Se poate si mai arhaic decat pe bicicleta



Alune...buuun



Pauza de masa




Si ajunsi la destinatie


la scaldat...varianta locala

Repede inapoi sa nu ne prinda noaptea

Pt norocosii cu pana, o portie de alergat

Salvati de...remorca

Si inapoi in sat la reparatorul de pene

Thursday, November 28, 2013

Lacul Inle - gradinile plutitoare





Ne am trezit dis de dimineata cu multa voie buna si pusi pe explorat. Astazi trebuia sa mergem undeva in partea de sud a lacului sa vedem sate mai traditionale si mai putin calcate de picior de turist. Vorbisem cu barcagiul initial sa mergem in In Dein (Inthein) dar ne-a zis ca daca vrem mai putin turistic atunci clar nu trebuie sa mergem in In Dein ci mai la sud.
Numai ca de cum am iesit din camera ne-am dat seama ca ploaia care ne-a ocolit toata vacanta, ne-a prins din urma. Nori negri se stransesera deasupra capului nostru si pana am ajuns noi in barca deja au inceput sa se reverse in valuri torentiale peste noi. Ne-am incapatanat totusi sa pornim si am mers pentru inceput la ceea ce se vroia a fi o piata traditionala. Barcagiul ne atentionase cu o zi inainte ca pietele traditionale s-au schimbat complet in ultimii ani. Prin 2008 inca mai erau piete doar pentru oamenii locului si foarte putin pentru turisti. Cei de la munte veneau si isi vindeau produsele celor de pe lac iar cei de pe lac vindeau produse oamenilor de pe munte si toti erau multumiti. Acum piata traditionala era undeva in centru si avea maxim zece vanzatori iar in jur erau cateva zeci de tarabe pe care se vindeau chinezarii si falsuri de tot felul. Ne-am invartit un pic printre produsele aduse de oamenii de la munte si apoi am plecat catre gradinile plutitoare pe care le vazusem in trecere cu o zi inainte dar pe care vroiam sa le vedem mai de aproape ca sa intelegem exect cum sunt facute.
La intrarea in piata



Oamenii de la munte

Aproximativ 25% din suprafata lacului este acoperita de gradini plutitoare atent ingrijite de catre oamenii locului si care le aduc gradinarilor un venit destul de consistent ceea ce i-ar face pe multi sa isi extinda “pamantul” serios in cautare de profituri mai mari insa exista se pare o legislatie care stabileste cam cat au voie sa cultive pentru a nu polua lacul prea mult sau pentru a distruge populatia de peste.
Pentru a face o gradina se incepe prin a strage hyacinth si tot felul de alte plante acvatice si se formeaza un strat plutitor care apoi este fixat cu bete lungi de bambus infipte in malul de pe fundul lacului. Iarba care creste pe straturile nou formate este taiata, uscata si arsa pentru a fi pe post de ingrasamant. Cateva straturi de alge (nici nu stiu daca traduc corect seagrass) sunt adaugate deasupra iar intr-un final un strat de mal luat din  lac. Intr-un final insulitele plutitoare ajung sa aibe in jur de un metru adancime (grosime), jumatate de metru sau mai mult latime si poate si cativa zeci de metro lungime. Par a fi destul de stabile dar totusi foarte usor de impins si mutat dintr-un loc in altul.
In sezonul plois se planteaza aproape exclusive rosii dar in sezonul secetos se planteaza de toate: rosii, castraveti, varza si multe altele. Evident ca nu o sa vezi cartofi, morcovi, ceapa, usturoi sau alte plante de la care se foloseste radacina :)
Intai se scoate iarba din lac pentru a face straturile

Cu barca la format straturi


Alge pe post de ingrasamant

Poti sa impingi gradina cu o vasla

In adancime

Rosii de Inle

Gradinile plutitoare

la munca in gradina


Si cum spuneam si in postul precedent rosiile de pe Inle au un gust de zile mari. Am mancat salata de rosii de doua ori pe zi si tot nu ne-am saturat. Foarte bune si evident de necomparat cu ceea ce gasim noi prin supermarketurile vestice.
Iar plimbatul printer gradinile plutitoare a fost cred, unul dintre cele mai frumoase lucruri facute/vazute in Myanmar. Este uimitor sa vezi cum oamenii se plimba cu barcutele lor mici printer gradinile plutitoare de jumatate de metro latime pentru a culege rosiile, pentru a sadi rosii, a pune alge noi, a rupe iarba care creste pe langa si orice altceva mai face un gradinar normal. Diferenta evident fiind insa ca de data asta gradinarul se plimba cu barca nu pe jos.
 Este un peisaj idilic si daca ai norocul sa mergi cu barcagiul un pic mai departe de rutele clasice ale turistilor, vei avea parte de liniste si pace ce parca ai fi in alta lume.

Am stat ceva printer gradinile plutitoare apoi am facut o vizita la o manastire de pe lac si apoi invinsi de ploaie am decis sa ne intoarcem pe mal si am renuntat la mersul pana in sudul lacului.
Si ca in fiecare zi ne-am pierdut ceva timp cu o vizita prin piata de unde am cumparat evident ananas. Doar nu era sa ne incalcam obiceiul de a manca ananans in fiecare zi de stat in Myanmar. Apoi am luat bicicleta si am plecat un pic prin jur. Dar despre aventurile pe doua roti in postul de maine.







Monday, November 25, 2013

Lacul Inle


Am destul de multe tipicuri pe care le respect cu religiozitate de fiecare data cand meditez la ce destinatii sa mai aleg sau cand planuiesc o calatorie pe undeva pe mai departe sau mai pe aproape. Imi place sa planuiesc calatorii. Poate chiar mai mult decat calatoria in sine. Dar asta cred ca deja am spus-o/scris-o de milioane de ori. Dar chiar si asa prinsa intr-un proces care imi incanta sufletul tot exista lucruri care imi plac mai mult decat altele si pe care incerc sa le pun mereu in calatorie daca apare ocazia. De exemplu mergem mereu la hiking/trekking pe undeva. Noua ne place sa mergem pe jos si nici o calatorie nu ar fi completa fara cateva zile de umblat hai hui pe munti/dealuri/terase etc orice poate sa ne incante cu niste privelisti de zile mari. La fel cum ne place sa facem scufundari si daca ajungem intr-un loc care ne permite asta sigur vom fi pe baricade. Un alt exemplu sunt lacurile pe care exista asezari mai mult sau mai putin permanente. Mi se pare uimitor cum se pot descurca oamenii in conditiile in care nu au palma de pamant sub picioare. Am fost pe Titicaca si am fost si pe Tonle si de fiecare data vizita pe lac m-a lasat muta de uimire. Asa ca atunci cand planuiam ce sa vizitam in Myanmar, lacul Inle a fost imediat printre primele pe lista. Si sunt sigura ca nu va fi ultimul de genul asta pentru ca inca o data am avut o experienta de care sa ne amintim cu placere.
Am zburat la prima ora a diminetii din Mandalay catre Heho unde ne-a asteptat un sofer trimis de hotelul la care ne facusem rezervare cu mult timp inainte pe Agoda. De cand cu invazia de turisti din Myanmar am tot auzit povesti de groaza legate de cazare asa ca noi nu am vrut sa fim aventurosi ci siguri. Drumul a decurs fara peripetii si in mai putin de o ora eram la poarta hotelului.
 
In drum spre lac
Am avut de ales intre a sta intr-un hotel pe lac sau unul in Nyaung Shwe ( care este un fel de poarta de explorare a lacului) si am ales sa stam pe mal. Ideal as fi vrut sa stam o noapte pe lac si doua in Nyaung Shwe dar nu am gasit camere pe datele care ne conveneau noua. Iar numai pe lac nu am vrut pentru ca am fi fost dependenti de a manca la acelasi restaurant tot timpul, am fi fost dependeti de a merge numai cu barcagii hotelului (care evident cereau un pret mult mai mare), nu am fi avut mai nimic de facut seara si tot asa. Deci ne-am stabilit cartierul general la hotelul Amazing Nyaung Shwe si de aici am pornit la explorat zona.
Planul era ca doua zile sa mergem cu barca pe lac iar a treia zi sa mergem cu bicicleta pe langa lac prin satele din apropiere. Din pacate singura zi de ploaie de care am avut parte in vacanta noastra aflta in plin sezon ploios de altfel (in afara Yangonului) a fost a doua zi de pe lac deci ne-am repliat si am reconsiderat planul si intr-un final am petrecut o zi jumatate cu barca si o zi jumatate cu bicicleta.
In prima zi cu barca am decis sa facem turul extrem de turistic pe care il urmeaza toata lumea si in care vizitezi un loc unde se fac produse din matase, un loc unde se fac trabucuri, am vazut cum se fac barcile traditionale, la niste bijutieri care faceau niste lucruri minunate din argint, si am admirat diverse sate si satuce. Ma asteptam ca totul sa fie extrem de turistic insa poate si datorita faptului ca era sezonul ploios nu ne-am ciocnit cu prea multi turisti si pana si turul mini-fabricilor a fost interesant si plin de informatii utile. Probabil a ajutat si faptul ca am avut un barcaciu care ne-a placut destul de mult. Nu era extraordinar de vorbitor dar destul incat sa iti spuna de toate despre viata pe lac.
Lacul Inle este renumit pentru produsele textile fabricate acolo. Poti gasi niste sacose Shan foarte dragute si care se pare ca sunt foarte populare in intreaga tara, poti gasi produse din matase la preturi extraordinar de bune (eu mi-am luat o esarfa pe care am dat mai putin decat pe cel mai ieftin fular in Belgia), dar poti gasi si niste tesaturi (unice cred) facute din fibra de lotus. Procedeul prin care se face fibra de lotus este atat de lung si de incet incat ma apuca agitatia numai uitandu-ma la mainile femeilor ce faceau asta. Daca cineva ar inventa o proba de rabdare atunci sa faci fibre textile din lotus ar fi un candidat de succes.


Cum sa faci fibre textile din lotus?

Se crsteaza si se rup plantele


Cand se departeaza partle se vede fibra care se intinde

Asa arata planta inauntru

Iar la sfarsit planta dupa planta duce la ceva de genul a ce se vede in poza...
Cheroot este un trabuc cilidric cu ambele capete taiate si foarte popular in Myanmar si India. Nu suntem fumatori insa am decis sa mergem la fabrica din curiozitate. Si am sfarsit prin a cumpara o cutie cu trabucuri pe post de cadou pentru Ans care apoi ne-a marturisit ca sunt foarte bune. Slabe dar bune. Ce putem garanta insa e ca mainile femeilor ce le rulau se miscau cu o viteza demna de facut trucuri cu carti. Le-am pus saracele sa repede de zece ori miscarile pana ne-am prins si no ice anume fac.




 
Bijutierul era de departe locul cel mai asteptat de oprire pentru mine. Pentru ca intotdeauna imi cumpar din locurile unde merg o pereche de cercei. Altii iau magneti de frigider, altii tricouri, iar eu iau cercei. Si chiar sa gaseau lucruri frumoase la nenea bijutierul (desi nu foarte ieftine) asa ca mi-am luat mult visatii cercei cu model traditional dar si o bratara asa ca sa fie in cazul in care am nevoie de vreo bratara vreodata J


Acasa la bijutier

Niste pestisori ca doar suntem pe lac
La pranz ne-am oprit sa luam masa la un restaurant de pe lac si am avut parte de cea mai buna mancare din toata calatoria noastra in Myanmar. Ceea ce nu poate fi foarte greu pentru ca nu ne-a placut mai deloc mancarea myanmareza ins ace am mancat pe lac poate candida cu success la cele mai bune lucruri mancare vreodata. Si daca ajungeti pe acolo nu ratati rosiile pentru ca de mult nu am mai mancat rosii atat de gustoase. Si sunt plantate in gradinile plutitoare de pe lac ( pe care noi le-am vizitat a doua zi).


Vedere de la restaurant

Ceva de baut


Celebrele rosii

Ceva peste

Si iar peste
 
Restul timpului ne-am bucurat de plimbarea prin sate si nu numai. Am admirat casele cocotate sus pe stalpi din lemn. Am vazut cum se construiesc barci noi. Am vazut cum isi duc oamenii viata de zi cu zi. Si nu in ultimul rand ne-am minunat de felul in care vaslesc oamenii locului. Cu totii stim felul clasic de a vasli in care stai jos si dai din maini. Ei bine pe Inle oamenii stau in picioare in varful barcii si vaslesc cu piciorul. Nu glumesc chiar vaslesc cu piciorul. Cred ca echilibriul are alta definitie dupa vizita pe Inle pentru ca este uimitor cum se descurca oamenii aia pe barca. Am vazut la un moment dat un batranel care statea intr-un picior, vaslea cu celalalt, intindea plasa de peste cu o mana si fuma cu cealalta mana. Iar eu vai de sufletul meu nu sunt in sunt in stare sa ma dau jos din barca trasa la mal fara sa ma tina cineva de mana.
















 
Seara ne-am petrecut-o in varf de deal la o podgorie unde am degustat vinurile locale si ne-am bucurat de priveliste. Vinurile nu ne-au fost pe plac insa privelistea merita din plin plimbarea cu bicicleta pana acolo. Iar la asta s-a adugat si faptul ca am intalnit ceva calatori cu povesti interesante pe care i-am mai chestionat cu privire la alte destinatii.





 
 
Cam atat pentru prima zi. Maine mai facem o incercare sa mergem cu barca pe lac. De data asta destinatii fiind una mai putin turistica in partea de sud a lacului departe de rutele tipice.