Wednesday, June 28, 2017

Cum este sa te scufunzi in celebra "Blue Hole"?

Cred ca am inceput sa caut posibilitati sa facem scufundarea de la Blue Hole chiar de dinainte sa am confirmarea biletului de avion spre Guatemala si Belize. Atat de mult mi-am dorit sa ajung acolo. Asta desi citeam la toata lumea care a fost la scufundari in Belize ca Blue Hole este o mare dezamagire. Toata lumea spunea cat de minunat este la Half Moon (complet de acord - Half Moon este genial) si cat de neinteresant e Blue Hole. Dar tot ei spuneau ca nu ai cum sa nu te duci. Este mult prea tentanta prin celebritatea ei ca sa nu te duci. Deci ne-am dus.

Si bine am facut ca ne-am dus.

Inteleg perfect de ce oamenii spun ca este dezamagitoare. Daca astepti corali si pesti atunci este dezamagitoare la patrat. Pentru ca nu ai nimic de genul asta. Pe cat de colorat si animat este totul la Half Moon, pe atat de lipsit de viata si dezolant e in Blue Hole. E pustiu. E ca si cum ai fi pe Luna. O Luna inundata, este adevarat, dar sentimentul e acelasi. 

Insa daca lasi de o parte asteptarile de corali si pesti colorati si te concentrezi pe ce inseamna de fapt Blue Hole atunci o sa iesi de la scufundare la fel de incantati cum am fost noi. 

Deci cum este sa te scufunzi in Blue Hole?
Este ca si cum ai fi intr-un film de Alfred Hitchcock. 

Ca la fiecare scufundare de pana acum am inceput de pe platoul de deasupra "zidului". De data asta zidul este de fapt marginea la o groapa. O groapa circulara ("sinkhole") de 108 metri adancime si 300 de metri in diametru. Si fata de celelalte scufundari colorate, platoul asta e mai pustiu ca un desert:

Un peste...daca iti vine sa crezi. Minune.

In rest, peisaj selenar

Si daca ai noroc mai vezi si un crustaceu
Apoi incet incet iti faci drum catre marginea gropii si cand te uiti peste nu vezi altceva decat un mare hau. O prapastie fara fund. Si in plus este atat de intuneric incat parca de arunci in neant. 

Indrazneste sa incepi sa cobori. 42 de metri trebuie sa cobori.

Deci hai ca poti

Uite instructorul e deja sub tine
Si ca sa fie si mai interesant - temperatura apei este mult mai redusa odata ce treci dincolo de marginea prapastiei. 

Deci este o prapastie fara fund. E intuneric si e frig. Foarte linistitor :) Si ca sa fie si mai linistitor din cand in cand din intunericul ala unde nu stii ce se ascunde, apar singurii rezidenti permanenti - rechinii.

Prieteni?



Cum? Nu va doriti sa mergeti la Blue Hole? Nu v-am convins?

Ei bine, poate filmuletul de mai jos o sa va convinga. Pentru ca Blue Hole nu este despre o scufundare unde nu vezi nimic. Ci este despre o scufundare intr-o pestera creata intr-una dintre perioadele glaciare si care a fost inundata odata cu terminarea ei. O pestera in care ai stalactite mari de 10 metri lungime si pana la 1 metru diametru. Stalactite vechi de sute de mii de ani. Si oare cat a durat sa formeze o stalactita atat de mare? In plus se pare ca odata candva in trecut, intreaga Blue Hole s-a inclinat asa ca stalactitele sunt toate la un unghi. Nu sunt perpendiculare pe fundul "pesterii". 

Eu sunt persoana din fata celui ce filmeaza. Cea cu labe albastre. Si ca sa vedeti cat de speriata eram de situatie - la un moment dat incep sa ma "joc". Nu inot corect ci fac pe sirena. Fac chiar si cu mana. Scufundarile sunt extrem de relaxante pentru mine. Chiar si cand esti in Blue Hole. Deci nu trebuie sa va fie frica. Este o scufundare usoara daca o faci cu cap.



Pentru mine a fost o experienta care s-a ridicat fara nici un dubiu la statutul de "bucket list" pe care i-l datusem. Este ca din alta lume. Absolut uimitor.

Nu este ceva ce vrei sa faci de fiecare data cand te scufunzi dar este ceva de incercat in viata asta.


Si la sfarsit cateva observatii legate de organizarea unei astfel de vizite:

Orice agentie de scufundari din Belize o sa iti ofere un pachet de scufundari spre Blue Hole. De cele mai multe ori ai trei scufundari incluse: Half Moon, Aquarium si Blue Hole. Ai transportul cu barca si mancare tot incluse. Si un instructor. Daca faci scufundarile din Caye Caulker sau Ambergris atunci trebuie sa fii pregatit sa petreci in jur de 5 ore pe drum in barca (dus-intors). Asta este insa varianta cea mai ieftina. Preturile erau de la 150 de dolari in sus (de persoana). 

Cum am mai spus, noi am ales sa stam in Lighthouse Reef. Adica la 10 minute, cu barca, de Blue Hole. Am pornit dimineata devreme de la Itza Logde si eram primii la Blue Hole. Am terminat scufundarea. Am facut ceva poze pe barca si cand plecam noi, soseau primele barci din Caye Caullker si Ambergris. 

Avantaje pentru alegerea noastra sunt destule. In primul rand ca esti singur. Noi am fost aceeasi 3 scufundatori si doi instructori. Atat. Si a atat de bine sa te bucuri de ciudatenia si straniul scufundarii fara sa ai zeci de persoane in jur. Nici nu iti poti inchipui...

Apoi un alt mare avantaj este ca vizibilitatea e semnificativ mai buna daca esti printre primii. Pentru ca scufundatorii misca nisipul de pe platou si nisipul ala incepe sa curga spre groapa si la sfarsit o sa fii ca intr-o ceata. Deloc placut. Iar asta este unul dintre motivele pentru care barcile din CC si Ambergris merg ca nebunele. Vor sa fie printre primii. Celalalt motiv este ca toata lumea vrea sa faca scufundarea de la stalactite. Si stalactite ai intr-un singur loc asa ca toate barcile incearca sa gaseasca un loc in apropiere de ele ca sa lase scufundatorii. Ceea ce iar nu este foarte evident atunci cand ai zeci si zeci de barci in sezonul de varf.

Deci pentru noi a fost foarte clar ca am luat hotararea buna. Insa platesti un pret semnificativ mai mare pentru toate avantajele astea. Ca intotdeuna  trebuie sa pui in balanta cat vrei sa platesti si ce vrei sa obtii.

Ce as vrea sa subliniez la modul foarte serios e ca scufundarile nu sunt deloc o activitate la care sa alergi dupa pretul cel mai mic. Am auzit povesti de cosmar cu persoane fara certificare duse la 42 de metri in Blue Hole. Persoane care au suferit din cauza narcozei azotului. Persoane care nu stiu cum sa isi verifice aerul si raman fara aer. Persoane care nu respecta timpul de stat la adancime mare si au probleme cu decompresia. Persoane care nu fac oprirea de siguranta si au probleme cu decompresia. Si tot asa. Si toate din cauza faptului ca instructorul nu ar putea fi mai dezinteresat de ce se intampla cu grupul lui. Nu ii pasa. Deci nu faceti economii la bani daca vreti sa faceti scufundari la adancimi mari in general si Blue Hole in special. Tot ceea ce am enumerat mai devreme, ucide. Tineti asta foarte bine minte.

Monday, June 26, 2017

Povesti de la scufundarile din Belize

Inca de la prima scufundare in Lighthouse Reef am hotarat ca instructorul nostru are ochi de peste altfel nu imi explic cum vedea atat de repede toate lucrurile interesante. El ne arata ceva si noi ne uitam 30 de secunde pana vedeam si noi ceea ce vedea el. La prima scufundare, de exemplu, tot arata cu degetul ceva. Si noi ne uitam si ne uitam si ne uitam si nu intelegeam ce ar trebui sa vedem. Pana cand la doar cativa metri de noi au aparut trei Spotted Eagle Rays (o specie de pisica de mare) in toata splendoarea lor. Nu cred ca exista in apa creaturi mai elegante decat ela. Sunt atat de gratioase si nu fac absolut nici un efort ca sa avanseze. Parca plutesc si sunt intr-o continuua transa. 


Nu am vazut niciodata un grup de trei pana acum. Si eram in al noulea cer dupa intalnirea cu ele. Insa am invatat destul de repede la urmatoarele scufundari ca nu Spotted Eagle Rays sunt peste tot in sezonul in care am fost noi. Peste tot insemnand pana si pontonul de la cazarea noastra (Itza Lodge). Asta nu inseamna ca nu am fost la fel de fericita sa le vad si la toate celelalte scufundari pe care le-am facut.

Am avut insa o scufundare care le-a depasit pe toate celelelte prin cat de spectaculoasa a fost. De departe cea mai buna scufundare de pana acum si una de care nu vom uita vreodata. 

Am sarit in apa si am inceput imediat coborarea. Ca la toate scufundarile din Belize, prima data ajungi pe platoul de deasupra zidului. Si ma plimbam nitel in asteptarea celorlalti scufundatori cand il vad pe instructor ca ne arata semnul de testoasa. Ma uit si vad o testoasa adult plimbandu-se nestingherita la doar doi pasi de noi. Intre timp toata lumea e jos si incepem sa inotam catre zid cand aud cum instructorul bate in tancul lui cu aer ca sa ne faca atenti si ne arata semnul de recgin. Pana atunci nu vazusem decat White Tip Sharks care sunt niste rechini destul de mici. Sub 1 metru lingime cred. Si ma asteptam sa vad acelasi lucru si acum. Si ma uitam eu in directia indicata de instructor cand...hopa...fix in fata mea Hulk Hogan (in tinerete). O chestie de vreo 2 metri lungime si numai muschi. Care venea hotarat sa vada care-i treaba cu musafirii astia care par ca se ineaca :) Si asa am aflat si eu ca rechinii pe care o sa ii tot vedem de acum inainte sunt Caribbean Reef Shark. Adica rechin in adevaratul sens al cuvantului. Nici nu pleaca bine rechinul de langa noi ca instructorul bate iar in tub si ne face semn ca e o pisica de mare. Una mare de data asta. Si ma tot gandeam ca nu are cum sa fie mai bine de atat. Ca asta e maximul absolut de la scufundarile din Belize doar ca rechinul si pisica de mare au decis ca nu au altceva mai bun de facut si ca stau cu noi pentru restul scufundarii. 50 de minute s-au plimbat pe langa noi. Si in plus fata de cele doua specimene intalnite inca de la inceput, am mai vazut inca vreo 3 rechini si tot atatea pisici. 

Daca pisicile de mare sunt eleganta intruchipata, rechinul este puterea intruchipata. Te uiti la el si parca ar fi un culturist care a luat steroizi toata viata. Numai muschi. Si cand se misca parca ii face o favoare apei ca trece prin ea. Absolut impresionant. 



Alta data cand instructorul s-a dovedit a avea ochi de peste a fost in cazul asta (va rog sa va uitati la film inainte sa cititi poveste de mai jos): 


Instructorul tot arata ceva pe fundul apei. Si ma uitam si nu vedeam decat nisip. Ar fi trebuit sa fiu chiar deasupra a ceea ce arata el dar tot nu vedeam absolut nimic. Pana cand de o data se vede ceva ca o gura. Sau poate o branhie. Sau poate altceva. Si ma tot gandeam ce vietuitoare ar putea sa fie asa cand de o data "vietuitoare" decide sa se mute un pic si vad ca era de fapt o pisica de mare (Southern stingrays). Si pentru ca era deranjata de paparazzi nepoftiti s-a mutat un pic mai departe. S-a asezat pe nisip si a miscat un pic din aripi. In 2 secunde era complet acoperita de nisip si iar invizibila. Filmul de mai sus este facut dupa ce ne-am mutat la noua locatie unde se ascunsese in nisip. Deci stiam unde e. Altfel am fi trecut pe langa ea fara sa stim.

Povesti cu rechini de 2 metri si pisici de mare veninoase. Poate nu e chiar pe placul tuturor. Asa ca o sa spun si povestea cu cea mai adorabila creatura intalnita la scufundari: un pui de broasca testoasa. Am vazut multe broaste testoase pana acum si o sa imi aduc aminte toata viata de scufundarea din Perhentians cand am stat cred ca jumatate de ora si ne-am uitat la o testoasa cum pastea iarba de pe fundul oceanuluiu mai ceva ca o vaca. Dar niciodata pana acum nu vazusem un pui. Si daca un adult e adorabil, un pui este si mai si. O scumpete de individ care a pozat fara sa dea semne de plictiseala vreo 15 minute pentru noi. Nu stiu exact cine era mai curios: el sau noi.


Am pus numai filmulete cu creaturi mai mari si/sau mai rare insa realitatea e ca la scufundari nu numai creaturile de genul asta conteaza. De multe ori esti efectiv ca intr-un acvariu. Inconjurat de mii si mii de pesti de toate culorile si formele. Si iti di seama cat de orocos esti sa fii acolo si sa ai parte de asta ceva. Or fi ei, pesti obisnuiti. dar sunt multi :)