Wednesday, July 13, 2016

E sau nu caravana o solutie pentru noi?



La o prima vedere mersul cu caravana nu este ceva pentru noi pentru ca pare ca impune un pas de calatorie mult prea lent. Oricine il cunoaste  pe Cipri, probabil ca il vede ca ultimul om de pe lume in stare sa mearga ca melcul cu casa in spate pe prima banda pe autostrada. Sau sa il vada linistit cu berea in mana sub o umbreluta pentru doua saptamani prin vreun loc de campare prin sudul Frantei.  Insa “Niciodata nu zice niciodata”. Desi treaba aia cu umbreluta si berea are sanse mai mici de reusita decat sa fie rapit de extraterestri. 

Insa, revenind la caravana, impresia noastra era ca desi faci un compromis la viteza caravana are potentialul sa iti ofere o libertate care ni se parea destul de tentanta. Pana la urma ritmul il impui tu (ne gandeam noi). Si daca vrei sa te muti in fiecare noapte dintr-un loc in altul in functie de ce te taie capul atunci asta poti sa faci. Ca doar ai casa in spate. 

Si cum ai putea sa decizi mai bine daca ceva ti se potriveste sau nu, decat sa incerci lucrul ala. Nu? Cam asta e filozofia noastra de viata: sa vada ochiul nostru, sa simta pielea noastra..

 In concluzie planul a fost ca la un moment dat sa inchiriem o caravana si sa mergem pentru o tura scurta de cateva zile pe undeva prin apropiere. Sa vedem cum ne descurcam si daca in realitate plusurile chiar depasesc minusurile.

Oportunitatea a aparut in momentul in care ne uitam sa mergem in Cinque Terre. 

Nu mai e nici o supriza pentru nimeni ca eu nu sunt prea indragostita de Italia. Foarte greu ma urnesc catre destintatia asta pentru ca aproape de fiecare data am avut experiente negative. Va fac asadar cunostinta cu “Italy, my nemesis!”

 Si de fiecare data cand ma puneam pe planuit vizite in Cinque Terre ma enervam si imi aduceam aminte de ce nu imi place Italia. Cinque Terre mi se pare ca e genul ala de loc atat de celebru si popular printre turisti incat raportul calitate-pret este atat de prost incat orice speranta de cazare/mancare etc decenta are sanse minime de reusita. In 2015 m-am enervate atat de tare cautand cazare in parcul national incat am renuntat complet la vacanta acolo. Pentru mai 2016 scenariul era cat pe ce sa se repete. Orice camera de hotel sau Airbnb oricat de prapadita depasea suta de euro si cand ma uitam la cum arata ma apucau toate depresiile. Asa ca Cipri a venit cu idea sa inchiriem o caravana. 

In fiecare seara in care mergem la alergat trecem pe langa o caravan care este de inchiriat. Am luat adresa de mail si le-am scris sa ii intrebam de preturi si disponibilitate. Pentru cinci zile pretul era 600 de euro + optional 125 de euro asigurarea full. Si asa ajungem la o prima observatie legata de caravana. In nici un caz sa nu va inchipuiti ca este ieftin. Pentru ca nu este mai ieftin sa inchiriezi caravana in loc sa mergi cu masina proprie si apoi sa stai la hotel. La pretul de inchiriere mai trebuie sa adaugi faptul ca platesti in jur de 25 de euro pe noapte locul de campare si evident consumul semnificativ mai mare de la caravana fata de masina. Financiar sa inchiriezi o caravana are sens doar daca mergeti in locuri unde cazarea si mancarea este extrem de scumpa si daca sunteti dispusi sa mancati din ce pregatiti in caravana nu de la restaurant. Cum noi nu prea suntem dispusi sa ne gatim in vacanta este clar ca nu castigam deloc la buget din directia asta.

Daca partea financiara este justificata sau daca o acceptati asa cum e atunci ajungem cu discutia la aspectul: incompatibilitatea dintre caravana si oras. Cat mergi pe autostrada nu e nici o problema. Poate ca esti un pic mai lent sau poate ca esti Cipri so nu esti lent. Dar in oras e cu totul si cu totul alta discutie. Pentru ca nu prea poti intra cu caravana prin multe orase. Mai ales cum ai prin Italia toate zonele cu trafic limitat. Si asta nu e numai in Italia. Deci trebuie sa iti formezi un automatism si atunci cand calatoresti cu caravana trebuie sa te uiti de dinainte de locuri unde poti sa parchezi. Ca si aici e o problema. Nu orice parcare inseamna automat si parcare pentru caravane. Stiti limitatoarele alea pentru inaltime pe care orice om normal cu masina normal le ignora cu succes? Ei bine cu caravana nu prea poti sa le ignori. Oricat de incapatanat ai fi. 

Regula de aur este ca trebuie sa iti faci un plan de dinainte daca vrei sa fii cat de cat mobil. Si uite asa intelegi de ce vezi mereu dupa caravane bicilete sau scutere. Parcarile pentru caravane sunt departe de centrul orasului. Iar locurile unde poti campa sunt si mai departe. Deci ai nevoie de un mijoc aditional de transport daca vrei sa vizitezi cate ceva.

Libertatea aia de miscare de care ziceam mai sus ca e tentanta s-a dovedit in realitate a fi destul de limitata. Adica e adevarat ca poti sa te muti peste noapte dintr-un loc in altul. Complet de acord. Insa in acelasi timp esti limitat la parcare si intrat in oras. Iar la sfarsit noua ne-a dat cu minus.
Nu ma intelegeti gresit. Sunt convinsa ca daca esti pensionar plecat cu lunile cu caravana prin Europa fara sa fii presat de timp, fara sa ai vreun plan, fara sa trebuiasca sa te tii de un program etc etc etc atunci e o solutie foarte buna. Dar pentru mers si vizitat locuri care implica orase, sate cu strazi inguste etc atunci e mai greu.

Dupa experienta de acum concluzia noastra a fost ca in Europa nu o sa mai incercam asa ceva. Decat la pensie. Nu se potriveste stilului nostru de calatorit. Noi suntem mereu pe picior de plecare. Mereu gata sa sarim in masina sa vizitam ceva ce am auzit ca arata bine. Cu caravana trebuie sa fii setat pe “pole pole” cum se zice in Swahili adica “incet incet”. 

Dar asta nu inseamna ca nu mai vrem sa incercam deloc. Cand vom ajunge in Australia si poate chiar si in Noua Zeelanda asta va fi modul de calatorit. Dar acolo nu ai strazile si limitarile din Cinque Terre. 
 
PS: Cuiva insa i- placut la nebunie caravana. Daca masina o uraste si face o fata de zici ca e cel mai nefericit de pa pamant. In caravan s-a simtit exceptional. A putut sa se plimbe. Sa doarma fix intre scaunele noastre cat am fost pe drum si sa se creada si paznic cat am fost campati. El ar votam mereu pro caravan in loc de pro masina.




Monday, July 11, 2016

Ceva nou sau cum sa ne imaginam pensionari

Tot calatorind prin lumea asta mare am folosit tot felul de mijloace de transport.

De cele mai multe ori ne deplasam cu masina. Am batut Europa in lung si-n lat cu ea. Pe vreme buna sau mai putin buna. Pe distante mai scurte sau mai lungi. Oricand si oriunde.



Am mers cu avioane mai mari:

Los Angeles vazut noaptea la decolare
Sau cu avioane mai mici:

Ne pregatim de zburat peste liniile de la Nazca

In Myanmar primesti un avion zambitor ca sa stie personalul catre ce avion sa te trimita.

Pentu ca imbarcarea e destul de relaxata. Nu exista decat o poarta de imbarcare. Si cateva avioane de la diferite firme toate facand acelasi traseu circular cu acelasi opriri. E ca un autobuz mai mult.

Nu ca in Lukla ar fi mai mai putin relaxat...daca ai noroc chiar soseste avionul. Progrmul de zbor este extrem de relativ in Lukla

Dar cu o pista de genul asta, sper sa stie pilotul ce face
La fel cum am mers si cu tot felul de barci. Mai mari:

Fram pentru croaziera in Antarctica
Sau mai mici:

Cu barcuta prin Tonle Sap (Cambodgia)

Copiii invata de la cativa ani sa mearga singuri cu barca. Cand locuiesti intr-o casa plutitoare si vezi drumuri doar la televizor, barca e singurul mijloc de transport.

In alte parti gasesti biciclete in fata scolii, in Tonle Sap era parcare pentru barci.
Un alt loc cu locuinte plutitoare - Inle (Myanmar). Cu barca printre gradinile - evident tot plutitoare
Am mers cu barca asta 8 ore din Luang Prabang pana in Nong Khiaw (Laos) de mai ca ramasesem blocata in pozitia fetus.
Si una mai confortabila pe care se poate si dormi pentru o plimbare prin Kerala (India).
Am mers chiar si cu pluta de bambus prin Yangshuo (China):


Si cand  nu aveam apa in preajma ne orientam catre scooter:
La plimbare prin Sulawesi (Indonezia)
Sau bicicleta:
Tot prin Yanghuo. Am dat pluta de bambus pe bicicleta

La vizitat miile de temple din Bagan

Pe zidul orasului Xi'An

Cand ramai in pana in mijlocul campului

Te ia cineva in remorca. Asta dupa ce ai mers cu un calugar budist prin tot satul sa gasesti repararorul de biciclete. Care din pacate era plecat pe camp.
Iar uneori treci de la roti la picioare. Proprii sau ale altora.

Hai ca nu mai e mult pana sus
Prin jungla cu elefantul
Sau prin deserc cu camila.
Cu ce nu mersesem pana acum?

Pai cu asta:


Dar nici o problema ca ne-am revansat si pentru plimbarea prin Cinque Terre am inchiriat o caravana si ne-am trezit pensionari pentru un week-end lung.

Despre cum a fost va scriu data viitoare ca deja m-am intins cat o zi de post. Nu ca ar fi altfel decat in alte cazuri. Inca nu am invatat sa fac introduceri scurte.