Wednesday, March 9, 2016

The land of the penguins - Danco (Ziua 7)



Se zice ca esentele tari se tin in sticlute mici. Cam asa este pe scurt cum as descrie Danco.

O insula mica mica mica de doar 1.6 km lungime pierduta intre miile de insule ale giganticei Antarctica dar care a reusit sa ne faca si pe mine si pe Cipri muti de uimire cand am ajuns in varful ei. Turistic vorbind, Danco este probabil locul meu preferat din intreaga lume. Asta din ce am vizitat pana acum. Pentru ca nu se stie ce ne mai rezerva viata. Poate ajungem in spatiu (vorba unui coleg care incerca sa gaseasca o destinatie viitoare care sa fie mai impresionanta decat Antarctica in urechile interlocutorilor).

De ce este Danco atat de impresionanta? Pai din varful ei (si credeti-ma ca ai ceva de urcat) ai o vedere cum rar iti este dat sa vezi in realitate. Nu mai conteaza nici pinguinii, nici focile, nici nimic. Tot ce conteaza este ceea ce ti se asterne la picioare. Si ca si in postul trecut o sa reduc vorbaria la minim si o sa las fotografiile sa vorbeasca. 

Inainte sa pornim la pus fotografii doar un mic  PS: cand am ajuns in varf de Danco am stat un pic de vorba cu un polonez care facea parte din echipa de ghizi. Noi eram primii care urcam asa ca eram doar noi doi si el acolo sus si parca ne simteam stapanii pamantului. Chiar si el (dupa zeci de ani de calatorit in Antarctica) era la fel de prins de privelistea din jur cum eram si noi. Ne-a aratat cateva dintre insulele si golfurile din jur si (pasionat de istorie) ne-a explicat si de unde vin numele lor. Toate sunt date de membrii expeditiei Belgica asa ca in jur aveam insule cu nume desul de cunoscute noua: Antwerp, Brabant...parca eram la cativa kilometrii de casa nu la capatul Pamantului.  Danco de exemplu este numele unui membru al echipajului Emile Danco. Si in gluma ne-a zis ca daca suntem belgieni ar trebui sa fim mandri de noi. I-am zis ca nu suntem belgieni ci romani. Si iaca asa a inceput sa ne povesteasca de un membru al expeditiei Belgiaca de care stim cu totii. Nu, nu este Roald Amundsen.  Cel ce avea sa ajunga la Polul sud cativa ani mai tarziu (in 1911). Ci Emil Racovita


Nu-i timp de stat pe plaja. Hai sus...


Noi si pinguinii

Follow the leader

Tot mai sus

Parca Fram era mai mare de atat cu cele 11000 de tone ale ei.
Si cativa pinguini. Nelipsiti


Nu-i rau...nu-i rau deloc






No comments:

Post a Comment