Thursday, January 23, 2014

Cum sa organizezi o calatorie pe cont propriu?



Iau o pauza de la scris despre Everest base camp pentru ca am promis cuiva ca o sa scriu un pic despre cum ne organizam noi excursiile singuri.Acest post nu se vrea nicidecum a fi o reteta universal valabila pentru a organiza o calatorie pe cont propriu cu este pur si simplu o relatare succinta a modului in care o fac eu. Mai mult sfaturile sunt de cele mai multe ori valabile pentru Asia pentru ca acolo am calatorit cel mai mult.

Sunt extrem de multi oameni care nu indraznesc sa calatoreasca sau nu indraznesc sa calatoreasca pe cont propriu pentru ca nu cred ca vor fi in siguranta, sau nu cred ca isi pot organiza vacanta singuri sau nu cred ca isi pot organiza vacanta mai ieftin decat prin agentie sau pur si simplu nu stiu de unde sa inceapa procesul de documentare si organizare.

In ziua de astazi cand internetul iti ofera mura in gura toate informatiile de care ai nevoie, este poate mai usor ca niciodata sa calatoresti. Trebuie doar sa iti spui: “gata, anul asta merg in vacanta la Cucuietii din Deal pe cont propriu”  si apoi te apuci de cautat pe harta Cucuietii din Deal :)

Inainte sa incep sa discut detaliile practice o sa fac intai doua precizari cred eu foarte importante:

  • Eu sunt exagerat de organizata atunci cand vine vorba de calatorii. Se poate organiza o calatorie si cu mai putina documentare decat mine insa nu as fi eu daca nu as avea notat la carnetel detalii care mai de care mai nesemnificative. Am intalnit oameni care au plecat in lume pentru jumatate de an sau un an cu un ghid pentru prima tara si atat si care nici macar nu erau siguri ce anume vor sa viziteze. Insa trebuie sa ai mentalitatea potrivita pentru asa ceva. Eu nu sunt asa. De exemplu in iarna trecuta in aeroport in Kuala Lumpur era un cuplu din Polonia care se uita pe geam si se vedea ca sunt extrem de dezamagiti ca afara ploua torential. Au inceput sa intrebe in dreapta si in stanga de ce ploua asa rau in decembrie in Malaezia si au descoperit ca asa e normal si ca Malaezia (ca si Indonezia de altfel) este pe dos fata de restul Asiei de Sud Est la sezoanele ploioase/secetoase. Au decis pe loc ca nu e de ei in zona daca ploua si au inceput sa intrebe un englez care calatorea de jumatate de an prin Asia, unde le recomanda sa mearga. Sfatul a fost Cambogia si spre marea noastra surpriza a doua zi de dimineata au fost cu noi in avionul care ducea din Kuala Lumpur in Siem Reap. Daca pentru ei functioneaza un astfel de mod de a calatori si ei se simt bine atunci asta este de fapt tot ce conteaza. Eu m-as panica, as deveni extrem de frustrata si in loc sa ma bucur de zilele de vacanta, as sta si mi-as plange de mila ca nu stiu in ce parte sa o iau. Deci eu am totul planuit foarte bine de la bun inceput. Si parerea mea este ca atunci cand ai jumatate de an de calatorit sau cand crezi ca te vei intoarce de nenumarate ori in aceeasi destinatie, iti permiti sa fii mai boem si sa lasi soarta sa iti poarte pasii in ce directie considera ea corespunzator. Insa atunci cand ai trei saptamani intr-o tara si vrei sa vezi cat mai mult din locul ala ca nu se stie cand te mai intorci atunci cred ca e indicat sa ai un traseu prestabilit.

  • Daca sunteti incepatori in ale calatoritului eu recomand sa incepeti cu destinatii un pic mai accesibile. Intai organizezi o tura (e.g. cu masina) prin Grecia, Croatia sau Scotia (asta a fost cazul meu) si apoi incepi sa te uiti la tari de pe alte continente. Noi am observant ca odata cu cresterea numarului de calatorii aflate la activ, devenim tot mai toleranti, mai deschisi la nou, mai ingaduitori, mai “lasa-ma sa te las” etc etc etc. Atribute extrem de importante in momentul in care alegi sa calatoresti in tari in care timpul este atat de relativ incat incepi sa te intrebi care este utilitatea unui ceas, sau in care raspunsul e mereu “da” desi e clar ca nu o sa obtii in veci ceea ce ai cerut, sau unde “a promite” e chiar mai relativ decat timpul descris mai sus. Nu poti astepta aceleasi servicii in Elvetia si in Laos de exemplu. Si daca nu intelegi asta, vacanta ta este sortita esecului. Si pentru ca tot am vorbit despre Laos (care este una dintre tarile nostre preferate) trebuie sa spun ca daca am fi mers acolo la inceputurile noastre in ale calatoriei nu ne-am fi bucurat poate nici 10% din cat ne-am bucurat cand am fost. Mai in gluma mai in serios ceea ce descrie Laosul este o replica pe care o tot spun si anume ca in Laos nu trebuie sa mergi la restaurant daca iti e foame. Pentru ca dureaza jumatate de ora sa se sesizeze cineva ca ai intrat in restaurant si sa iti aduca meniul, inca jumatate de ora sa ti se ia comanda, jumatate de ora sa primesti mancare, jumatate de ora sa primesti nota si jumatate de ora sa ti se ia banii. Daca mergi acolo cu asteptari de vestul Europei atunci vei fi extrem de dezamagit. Daca mergi acolo deschis la felul oamenilor extrem de relaxat de a fi atunci descoperi ca asteptarea poate fi foarte placuta daca esti pus pe glume cu localnicii.

Dar iaca scrisei o gramada fara sa discut despre lucrurile practice asa ca sa incepem:


Biletul de avion. In momentul in care te-ai decis unde vrei sa mergi, cel mai important (pentru ca este parte semnificativa din buget) este biletul de avion care sa te duca din Europa pana peste mari si tari. Pentru asta, prieten si sfatuitor de nadejdie este skyscanner. Cred ca nu e saptamana in care sa nu il folosesc ca sa scanez ce preturi interesante apar pe rute care m-ar tenta. Intotdeauna cumpar biletul cu foarte multe luni (6-8 luni) inainte de calatorie pentru ca de obicei noi calatorim in perioadele de varf (Craciun, Iulie-August) cand posibilitatea sa gasesti ceva promotii este minima. Deci prefer sa nu risc asteptand ci imi iau biletele din timp si de obicei la preturi rezonabile. Si nu de putine ori am decis unde sa mergem la plimbare (nu numai in vacantele mari ci si pentru city trips) pe baza unor preturi bune la biletele de avion vazute pe skyscanner. Suplimentar mai dau si o raita pe site-urile companiilor aeriene mai importante ca sa vad daca au ceva promotii sau preturi tentante. Insa mai intotdeauna am iesit in castig folosind agentii recomandate de skyscanner in loc de cumparat biletul direct de pe site-ul companiei aeriene. Si pentru ca ne cumparam biletele de avion cu atatea luni ininte de calatorie, iau intotdeauna si o polita de asigurare impreuna cu biletul de avion care sa imi permita sa sa anulez biletele pe motive diverse: boala, decesul unor membri ai familiei, pierderea locului de munca, schimbarea locului de munca etc. Foarte important de stiut este ca in Asia de Sud Est, compania low cost Air Asia te duce pe niste preturi infime in orice locatie vrei. Deci este inutil sa incerci sa iti cumperi bilet de avion din Europa pana In Vientiane (Laos) sau Yangon (Myanmar) ci recomandat este ca cumperi biletul de avion pana in Kuala Lumpur sau Bangkok sau Singapore (pentru care gasesti usor preturi decente) si apoi iei Air Asia pana la destinatia finala.


Traseul. Odata biletul de avion cumparat este timpul sa vad cum imi planific zilele de calatorie. Mai intotdeauna incep de la site-urile companiilor mari de “small group adventures” gen Intrepid, GAdventures, Exodus, unde mai uit ce trasee propun in tara in care calatoresc eu si vad ce anume m-ar tenta si pe mine. Traseele astea sunt destul de interesante pentru ca iti dau si o indicatie pentru timpul necesar unei vizite rapide in fiecare oprire si timpul necesar sa calatoresti intre doua puncte si cam care ar fi ordinea logica in care trebuiesc vizitate locatiile respective. Apoi incep sa caut informatii pe forumul de la Lonely Planet – care este de fapt cea mai pretioasa sursa de informatii pentru mine. Si ma uiti si pe tot felul de bloguri de calatorii sa vad parerile altor pasionatii de mers hai hui asa ca mine. Un blog pe care il citesc zilnic este cel al lui Imperator. Apoi pentru Asia de Sud citesc cu religiozitate Trail of Asia. Si mai ar fi cateva pe care le urmaresc destul de des: Adventurous Kate, Alex in Wonderland sau Time travel turtle. Si evident ca imi cumpar biblia Lonely Planet pentru tara aia pe care o citesc din scoarta in scoarta si daca consider ca nu este de ajuns mai cumpar si “Rough Guide to”.


Transportul intern. Odata hotarat ce locatii sa fie incluse in traseu, incep sa ma uit care este cea mai buna posibilitate de a ma deplasa de la una la alta si care este ordinea in care asez acele locatii. Nu imi place sa calatoresc cu autobuzul (mai ales in tari in care idea de autostrada este chiar mai abstracta decat in Romania) asa ca incerc pe cat posibil sa evit drumurile lungi pe sosea si sa aleg avioanele interne. Desi de cele mai multe ori asta duce la explodarea bugetului. Dar decat zece ore intr-un autobuz mai bine dau 100-200 de euro pe biletul de avion. De multe ori Air Asia te salveaza de la necaz si te transporta pe niste preturi care de multi ori te fac sa te intrebi cum de isi permite compania asa ceva. Insa in alte tari esti obligat sa folosesti companii locale din cauza monopolului si atunci si pretul este pe masura. Apoi in timp ce la Air Asia este foarte usor sa iti iei biletul de pe internet. La companiile astea fantoma locale si de monopol poate fi destul de dificil. In Myanmar de exemplu sau in Indonezia a trebuit sa folosim o agentie locala care sa cumpere biletele pentru noi. O slabiciune de care ma tot lovesc este faptul ca ador sa merg cu barca si de multe ori pun ca transport din punctual A in punctual B si mersul cu o barca pe rau insa trebuie sa fii pregatit pentru niste chestii care nu au nimic in comun cu siguranta, sau sunt extrem de incomode, sau care dureaza extrem de mult. Dar daca privelistea este una de zile mari parca si uiti ca esti pe o coaja de cartof, asezat pe un scaun de gradinita si iti poti musca linistit din genunchi in pozitia ta cea mai comoda.


Hotelul: Intotdeauna imi rezerv hotelurile de dinainte de calatorie. Nu imi place sa ajung intr-o anumita locatie, cu bagajele in spate, si sa ma apuc sa merg din usa in usa sa vad daca gasesc ceva care sa imi placa. Prefer sa verific pe tripadvisor parerile oamenilor, sa ma uit bine care e oferta, care sunt preturile tipice si sa aleg ceva dupa bugetul si cerintele mele. In Europa folosesc intotdeauna Booking.com pentru rezervarea hotelurilor dar in Asia folosesc mai mult Agoda.com.


Excursii pre-organizate: Uneori descoper lucruri pe care vreau neaparat sa le fac dar pentru care am nevoie de o agentie locala pentru ca este obligatoriu sau pentru ca eu consider ca pentru partea aia a calatoriei este mai bine sa am ceva pre-organizat. De exemplu am vrut sa stam patru zile intr-o tabara de elefanti in Laos sau am vrut sa facem Everest Base Camp trek sau in vara vrem sa mergem pe Damavand in Iran. Pentru lucrurile astea am preferat sa avem o agentie si inainte de vacanta efectiva am citit pe net pareri despre diverse agentii, am cerut oferte cu preturi si am decis pe cine luam. De multe ori asta se poate face extrem de usor si la fata locului insa eu am preferat sa organizez totul de dinainte ca sa limitez timpul petrecut umbland din agentie in agentie in loc sa ma bucur de locul ala necunoscut si plin de lucruri de descoperit in care ma aflu.


Viza: Uite ca uitam una dintre cele mai importante chestii pentru calatoria efectiva – viza. Inainte de calatorie ma uit care sunt conditiile pentru obtinerea vizei. Sunt tari pentru care nu ai nevoie de viza deloc. Altele au “visa on arrival” si trebuie sa ai doar bani si poze la tine si totul se obtine pe loc in aeroport. Altele presupun obtinerea vizei inainte de calatorie si atunci trebuie sa faci o vizita la consulat. Iar altele, cum va fi Iranul acum, au niste reguli un pic mai incurcate si trebuie analizat destul de bine care sunt posibilitatile. Imperator are un post foarte interesant despre obtinerea vizelor in Asia  dar si pentru Orientul Apropiat si Caucaz. Iar o alta sursa de informatii este site-ul Politiei de frontiera dar si site-urile consulatelor tarilor respective.


Vaccinuri: Foarte important pentru calatoria in anumite tari este sa verifici care sunt vaccinurile obligatorii. Prin Africa in anumite tari este obligatoriu sa ai vaccinul pentru febra galbena de exemplu. Pentru alte tari este important de luat in considerare pericolul malariei deci trebuie vazut daca este recomandat sau nu sa iei medicatie preventiva. Eu ma uit de obicei pe situl de la World Health Organisation sa vad care sunt recomandarile pentru diverse tari. 


Asigurarea de calatorie: Un subiect pe care multi calatori il ignora dar de care iti vei aduce aminte imediat in cazul in care ai un accident si ai nevoie de ea. Noi folosim Europ Assistance unde avem asigurari de calatorie pe un an de zile. Insa nu pot spune daca sunt bune sau nu pentru ca din fericire nu am avut niciodata nevoie de ele si sper sa nici nu fie nevoie. Insa mi-m promis ca ma voi uita dupa expirarea lor la asigurari de calatorie care sa contina si alte facilitate nu numai asigurare medicala. Asta pornind de la experienta din Nepal unde ar fi fost interesant sa avem posibilitatea sa folosim helicopterul ca sa ne dam jos de pe munte in cazul in care avioanele Lukla-Kathmandu nu ar fi zburat pentru cateva zile.

Voie buna si inima deschisa: Foarte important cand calatoresti este sa nu ai numai ochii deschisi ci si inima si mintea deschisa. Sa calatoresti inseamna sa inveti, sa evoluezi, sa cresti ca om. Fii deschis la nou si intelege ca “altfel” nu e neaparat rau si ca orice “altfel” are un motiv. Doar pentru ca la tine in tara/casa lucrurile sunt altfel nu le face neaparat cele mai bune si de impus altora. Bucurate de faptul ca ai posibilitatea sa vezi lumea pentru ca este un lucru cu adevarat minunat si de apreciat. Deci spor la calatorit!

Monday, January 20, 2014

Everest base camp trek - Ziua 2

In a doua zi pe traseu trebuia sa mergem de la 2610 metri din Phakding pana la 3445 metri in Namche Bazaar. Ziua se anunta destul de dificila cu o ultima urcare foarte dura (cam o ora si jumatate de mers continuu la deal) chiar inainte sa ajungem in Namche si fusesem averizati ca acea ultima urcare o sa ne stoarca complet de energie.
Plecarea din Phakding

Toata ziua am urmat raul si l-am traversat de pe o parte pe alta

Unii au si ceva bagaje de carat

Carausul nostru vesel nevoie mare

Iar eu un pic mai preocupata de unde pun piciorul

Si niste portiuni mai abrupte




Si unele la vale care pentru mine sunt mai rele decat alea la deal
Nu spun ca nu a fost o zi mai grea insa in nici un caz nu a fost pe atat de grea pe cat am auzit de la ghizi sau de la altii care au fost pe traseu. Ce a fost insa cel mai greu pentru mine in aceasta a doua zi  a fost lupta cu podurile suspendate. In prima zi am avut de trecut un singur pod suspendat (sau doua) dar a doua zi ne-au asteptat vreo patru treceri de mi se parea ca nu mai ajungem o data la destinatie. Si chiar inainte de mult discutata urcare serioasa de dinainte de Namche este un pod aflat la o inaltime foarte mare si atat de lung incat cred ca am imbatranit un an pana am ajuns pe partea cealalta.
Tot timpul am asteptat la poduri sa treaca toata lumea si apoi incet incet (uneori la brat cu Meghu-ghidul nostru) mi-am facut si eu curaj sa pasesc pe pod. Era extrem de important ca sa nu se balangane podul altfel aveam impresia ca in orice secunda o sa fiu catapultata pe cealalta parte (nu se stie cum insa patologicul nu are nevoie de explicatii logice).
Si in departare se vede primul pod

Lung dar din fericire gol

Incet incet sosesc si eu

Si inca unul

Cel putin vederea de pe pod este impresionanta

In sfarsit la capatul podului

Si inca unul

Si iaca si ultimul si cel mai inspaimantator dintre ele

Cu o ceata de nu ii vedeai capatul

Si ceva vant ca altfel ar fi fost prea usor

Si intr-un final trec si eu la brat cu Meghu
Si pentru ca nu era suficient de complicat sa trec peste niste poduri desprinse din filmele de groaza, a inceput sa se schimbe si vremea si sa se aseze o ceata destul de deasa. Iar cand soarele nu se vede, frigul isi face sitita prezenta imediat pe munte. Iar noi am ajuns la fix la locul de cazare pentru ca cu cat inaintai in timp cu atat vremea s-a stricat mai rau si mai rau pana la momentul in care oamenii soseau mai mult oameni de zapada decat fiinte cu sange cald. De la caldura din restaurantul unde ne adapostisem parca nu parea asa rau. insa se facuse asa geata incat traseul devenise un pic periculos pentru ca se putea aluneca foarte usor pe pietre. 
In sfarsit la caldura...

si mancare.