Kathmandu - Thamel

De fiecare data cand calatorim, imi dau tot mai mult seama cat de subiectivi suntem in felul in care evaluam locurile in care mergem. Uneori imi este foarte usor sa spun de ce mi-a placut sau nu mi-a placut un loc insa de foarte multe ori este pur si simplu un sentiment, o senzatie, un "asa a fost sa fie".

Din ce citisem inainte sa plecam in Nepal, Thamel  nu ar fi fost deloc ceva pe placul nostru. Pentru ca Thamel este un cartier din Kathmandu destinat aproape exclusiv turistilor. O aglomeratie de retaurante, cafenele, magazine cu haine de munte false, magazine cu carti, agentii de turism si tot ce i-ar mai trebui turistului venit pe cont propriu (si nu numai).

De obicei incercam sa evitam locurile de genul asta si alegem sa stam mai departe dar mai la liniste si pace. Fara galagia colegilor de drum, fara petreceri, fara englezi beti, fara harmalaie si nebunie. 

De data asta insa ne-am gandit sa stam in Thamel pentru ca nu stiam ce sa facem cu ultimele cinci zile din vacanta noastra in Nepal si vroiam sa dam o tura pe la agentii sa vedem ce oferte au. In plus mai aveam cate una alta de cumparat pentru mersul pe munte. Si de inchiriat ceva echipament.

Ne-am cazat la un hotel care parea destul de OK si nu am fost deloc dezamagiti. Am primit un apartament cu o sufragerie mare, un dormitor mare si o baie pe masura. Destul de curat si asezat strategic in buricul targului. Dezavantajul cel mare a fost ca deasupra noastra ere un bar care avea muzica live pana pe la 23.00. In mod clar ceva ce nu isi doreste turistul posesor de "jet leg" si nici turistul care a doua zi se trezeste la 4 dimineata ca are un avion de prins catre Lukla. Dar pentru oricine care e mai petrecaret decat noi sunt sigura ca nu ar fi fost nici o problema. In plus aveam apa calda cu presiune acceptabila la dus, ceea ce este extrem de important in Nepal. La fel cum este important ca hotelul sa aibe generator propriu pentru ca intr-o tara in care electricitatea este rationalizata si functioneaza dupa program este important sa nu fii dependent de program. Si evident si caldura in miez de iarna este iar importanta pentru ca de obicei casele nepaleze nu este nici o sursa de incalzire. Si iarna e cam frig. Deci hotelul trebuie ales si in functie de "are sau nu are incalzire centrala". 

Noi am ajuns seara pe la 19.00 la hotel si dupa un dus am iesit in cautare de mancare. Intr-o zona atat de turistica precum Thamelul, dificultatea nu e gasirea unui restaurant ci alegerea unui restaurant. 

Insa dintr-un motiv sau altul, Thamelul mi-a placut din prima clipa de cand am pus piciorul afara din hotel. Nu ma asteptam deloc sa fie asa insa pur si simplu mi-a placut atmosfera. Chiar daca se vedea ca este destinat turistilor, nu era agasant si chiar avea ceva aer traditional. Pur si simplu mi-a placut.

Ne-am oprit la un restaurant (Northfield Cafe) in aer liber si ne-am bucurat de focul facut in gradina, si de muzica si de mancare indiana buna si am mers apoi la culcare ca deja drumul lung cu avionul isi spunea cuvantul.

A doua zi dimneata, cu forte proaspete am iesit la plimbare prin oras. Si chiar ii spuneam lui Cipri inainte de plecare ca probabil vazut pe lumina o sa imi placa mai putin Thamelul. Insa surpriza: dimineata la prima ora Thamelul este extraordinar de simpatic. Oamenii matura in fata magazinelor, dau cu apa sa nu se ridice praful, pun ofranele pe piatra din fata magazinului, aprind betisoare parfumate, pun ghirlande de flori pe la fiecare locas dedicat zeilor (si sunt la fiecare pas) etc etc etc. Parca este sarbatoare continuu. Si era asa curat si mirosea asa frumos de la betisoarele parfumate incat sufletul mi-a fost pe vecie cucerit. Din pacate nu avem poze care sa arate cu adevarat fata Themelului. In pozele pe care le avem, totul pare gri, haotic si mohorat. Insa trebuie sa ma credeti pe cuvant ca realitatea e alta :)

Si probabil nu multe locuri in lume ai parte de o imagine de gelul celei de mai jos cu capra carata pe microbuz (saraca):

Si daca tot vorbim de Themel trebuie sa spun si de doua locuri cu mancare pe care le recomandam oricui.
primul este Or2K - o chestie undeva intr-un colt de strada care vindea si niste lipii umplute cu de toate care noua ne-au placut mult:

Al doilea este Yangling tibetan restaurant care se pare ca serveste cei mai bun mo mo din oras.
Ce este mo mo?
Mo mo este mancarea mea preferata din Nepal.
Sunt niste coltunasi (dumplings) umpluti cu carne sau legume, facuti la aburi sau prajiti, si serviti cu un sos de curry. Se stie ca eu am o fixatie cu dumplings. Si in China tot numai dupa dumplings m-am plimbat. Insa cei Nepalezi nu sunt nicidecum de ratat. Inca imi mai pare rau ca nu mi-am cumparat un tricou cu "I love mo mo". :)

Cam atat despre Thamel. De maine incep sa povestesc de ce valea Kathmandu-ului este cea mai mare concentratie de locuri patrimoniu Unesco din lume.