Friday, December 15, 2017

Ce m-a impresionat in - Seville

In anul 1493 portul Cadiz vedea inceperea unei expeditii care avea sa schimbe istoria Spaniei pentru totdeauna. 

Christopher Columbus pleca pentru a doua oara catre Lumea Noua doar ca de data asta conducea 17 vase ducand 1500 de marinari, fermieri, soldati, preoti si aventurieri de tot felul. 

Scopul?

Nici mai mult nici mai putin decat colonizarea Americilor.

Descoperirea Lumii Noi si apoi infiintarea de colonii permanente si deschiderea de rute "comerciale" avea sa transforme Spania in cel mai bogat si mai mare imperiu al momentului. Era inceputul asa-zisei Perioade de Aur (secolele XVI-XVII) a Spaniei. Iar Sevilia nici ca nu putea sa joace un rol mai important in toata aceasta istorie.

Totul a inceput cu faptul ca Sevilia avea o pozitie strategica pe raul Quadalquivir - cea mai importanta artera fluviala din Andaluzia care ajunge pana la oceanul Atlantic. Mai departe de Sevilia, raul nu este navigabil asa ca peste noapte orasul a devenit cel mai important port de legatura intre Imperiul Spaniol si Coloniile "Indiene". Iar cireasa de pe tort a fost cand in 1503, prin decret regal, Sevilia obtine monopolul pentru tot ceea ce inseamna legaturi comerciale cu "Indiile". Tot ce venea sau pleca spre America, trece prin Sevilia. Absolut tot. De fapt tot cu exceptia traficul cu sclavi de care se ocupa Portugalia petru ca in Spania Inchizitia nu le datea voie. 

Cred ca este inutil sa ma apuc sa detaliez ce inseamna pentru un oras sa ai monopol pe comertul cu un continent intreg. Continent nou descoperit si pe care il praduiau (pardon "colonizau") de mama focului.

Spre rusinea mea, eu nu stiam ca Sevilia a avut un rol atat de important in istoria de imediat dupa descoperirea Americii. De asta si categoria sub care scriu acum "Ce m-a impresionat in...". In ignoranta mea, eu credeam mereu ca Portugalia a fost cea care a condus "ostilitatile". Dar cat traieste omul, invata. Asa si eu m-am trezit ca invat ceva stand in fata Catedralei din Sevilia, cand ghidul ne explica motivul pentru care Catedrala este inconjurata de  niste lanturi si niste piloni foarte mari. 

Catedrala este inconjurata de lanturi ca fie delimitata de activitatile negustorilor

Curtea Catedralei a fost pentru mult timp principalul loc de intalnire pentru numerosii negustori proaspat stramutati in Sevilia. Iar asta nu le pica deloc bine reprezentantilor bisericii care s-au tot plans pana cand regele Philp al-II-lea a decis constructia unei cladiri speciale numai pentru desfasurarea de afaceri legate de Lumea Noua. Si asa a aparut "Casa de Contratación" care nu numai ca era responsabila sa verifice toate bunirile care soseau din colonii dar avea si datoria de a strange taxa de 20% impusa pe materialele pretioase. 

Casa de Contratación

Pentru mai bine de 200 de ani Sevilia a fost cel mai important  oras-port in relatia cu Americile si datorita acestui fapt ajunsese si cel mai mare oras din Spania asta pana cand in 1717 cand Casa de Contratación s-a mutat la Cadiz iar cea din Sevilia a cazut in paragina. Era inceputul, sfarsitului.

Pentru cateva decenii Casa de Contratación a ajuns sa fie folosita ca locuinta mai mult sau mai putin temporala de tot felul de indivizi dubiosi. Nimic nu mai amintea de perioada ei de glorie insa in 1785 regele Charles al-III-lea hotaraste sa mute toate documentele despre coloniile din America si Filipine intr-un singur loc. Iar acel loc este, ati ghicit, fosta Casa de Contratación din Sevilia.

In prezent "Archivo General de Indias" gazduieste peste 80 de milioane de pagini de insemnari care deschis o fereastra catre o perioada care a scjimbat intreaga lume. Se spune ca ar fi de departe cea mai importanta colectie de documente legate de descoperirea Americii si asta este motivul pentru care acum este Patrimoniu Unesco.

Daca aveti timp, va sfatuiesc sa intrati un pic in cladire. Este o experienta foarte interesanta. Desi, sincera sa fiu, mi se pare ca spaniolii au reusit sa nu puna absolut nimic in evidenta. Parca s-au chinuit sa o faca neinteresanta. Dar cel putin au deschis o parte din cladire spre vizitare. Deci...e un inceput. Mie mi-a placut mult. Si m-a invatat ceva ce nu stiam. Deci chiar si pentru atat si tot ma bucur ca i-am calcat pragul.

In interiorul Arhivelor Indiilor

Si daca toate ccele de mai sus nu au fost destul ca sa fa convinga de importanta Seviliei in relatiile cu Lumea Noua atunci treceti vis-a-vis de cladirea Arhivelor si in interiorul impresionantei catedrale o sa gasiti locul de veci al lui...Christopher Columbus.

Ma rog, unul dintre locurile de veci. Ca sunt o gramada de locatii care sustin ca au ramasitele lui Columb.  

Acum ceva ani s-au facut insa teste ADN care au dovedit fara tagada ca cele 200-300 de grame (un genunchi se pare) din Catedrala din Sevilia chiar apartin lui Columb. Deci macar un genunchi si tot se gaseste ceva din el prin Europa. Cei din Republica Dominicana nu au acceptat pana acum sa faca teste ADN care sa confirme sau sa infirme ca ce sustin ei ca e Columb chiar e Columb...



Thursday, December 14, 2017

Plaza de España - Seville

Ma asteptam sa ma intorc din Sevilia si sa ma apuc sa va povestesc despre Catedrala si despe Palatul Alcazar si despre influentele maure si despre imbinarea dintre aspectele crestine si musulmane si asa pe la sfarsit sa aduc aminte si de istoria mai recenta.

Dar poate tocmai pentru ca "ma asteptam" la toate astea, ceea ce mi-a ramas cel mai viu in minte sunt tocmai lucrurile pe care nu le cunosteam si care (culmea) sunt din vremurile post-arabe.

De exemplu ce m-a impresionat cel mai mult nu este imbinatia crestin-musulman cu muuuulte ei exemple arhitectonice. Ci este cu totul si cu totul altceva. Si mi se pare atat de ciudat (si rusinos) ca nu stiam despre ea incat o sa ajunga intr-o scriere din categoria "Ce m-a impresionat cel mai mult in...". Va sosi zilele viitoare. Promit.

Iar cladirile care m-au impresionat cel mai mult nu au fost Catedrala, Palatul sau Turnul Giralda ci ceva construit dupa 1900. Cine si-ar fi inchipuit?

Poate multi o considera kitsch insa mie mi-a placut enorm de mult. Si a intrat foarte repede in lista cu pietele mele preferate. 

Vorbesc despre Plaza de España. 
Bineinteles.

Intre 1929 si 1930 Spania a organizat o expozitie mondiala care s-a desfasurat atat in  Barcelona cat si in Sevilia. In Barcelona, expozitia a fost dedicata industriei si tehnologiei (asemanatoare cu celebra expozitie din Paris care ne-a daruit Turnul Eiffel) si a avut invitate tari din intreaga lume. In Sevilia insa expozitia a fost dedicata culturii si artei si s-a concentrat pe relatia Spaniei cu continentul American.

Sevilia trecea printr-o perioada foarte proasta si orasul era doar o palida amintire a ceea ce fusese in trecut. Trebuia facut ceva ca orasul sa aibe parte de un pic de atentie. Sa i se insufle in pic de viata. Si expozitia mondiala era fix salvarea. Sau cel putin asa credea regimul.

Nici o cheltuiala nu a fost prea mare si cat ai clipi un intreg complex de cladiri, bulevarde si parcuri au rasarit la marginea orasului vechi. Fiecare tara participanta avea un pavilion special. Iar Spania il avea pe cel mai cel. 

Da. Ati ghicit. Pavilionul era chiar Plaza de España

Cat de mare a fost succesul expozitiei?

Pai probabil ca ai observat anul in care se tinea expozitia - 1929.
Da. Anul marii recesiuni.  "Wall Street Crash". etc etc etc.

In mod evident marele succes asteptat de organizatori a lipsit cu desavarsire. Sevilia nu s-a ridicat din propria cenusa. Si mai mult, cladirile grandioase ale expozitiei au cazut in paragina pentru decenile ce au urmat. Ma tot intreb oare cum arata Sevilia in anii ''90? Sau chiar si o leaca mai tarziu. Pentru ca acum turismul este cel care dicteaza tot. Banii de acolo vin. Si asta se simte in tot si toate. Inclusiv in faptul ca enorm de multi bani eu fost investiti in scoaterea din ruina a cladirilor dedicate expozitiei din 1929.

Poate ca Plaza de Espana nu a avut efectul dorit la momentul ala. Insa il are cu siguranta acum.

Cati nu ati vazut pozele de mai jos?

Probabil ca nu foarte multi pentru ca  Plaza de Espana este mai fotografiata decat Palatul Alcazar.

 Iar asta spune multe.

Si daca nu ati vezut fotografii atunci macar ati vazut filmele care s-au filmat acolo. Lawrence of Arabia? Star Wars - Attack of the Clone? Sau macar The Dictator?

Si poate ca in cateva decenii cladirile cosntruite pentru expozitia mondiala din 1992 vor fi si ele scoase la lumina.

Ca doar nu credeati ca 1929 a fost "exceptia"? Se pare ca spaniolii au ce au cu expozitiile internationale care ameninta sa ii duca in faliment. Sa fie circ...zic. Si tapas.

Dar uneori tot raul e spre bine si se nasc astfel de locuri:









Friday, December 8, 2017

Serele regale din Laeken (Bruxel)


Am citit ieri o scriere despre vizitarea Ghent-ului si Brugge-ului si la comentarii erau multe ganduri despre cum o fi sa vizitezi orasele astea pe vreme buna. 

Pai la cum e vremea prin Belgia cel mai bine va mutati aici ca sa fiti siguri ca poate poate prindeti o zi cu soare. Altfel, sper ca sunteti extrem de norocosi de felul vostru pentru ca Belgia fara ploaie nu exista. Desi, conform statisticilor meteo, se pare ca ploua din ce in ce mai putin. Daca ma uit acum pe geam...nu prea ii cred. Chiar deloc. 

Dar daca va faceti totusi curaj si veniti pe plaiurile ploioase si teroriste (despre a doua caracteristica nu mai comentez ca deja mi-au luat foc degetele in trecut tot explicand) atunci sfatul meu este sa veniti in primavara. Eu cred ca in primavara, Belgia este cea mai frumoasa. Un aprilie tarziu - devreme in mai este perioada ideala sa vezi toata tara acoperita cu flori.

Toamna ploua prea mult. Iarna e mizerabila. Iar vara de ce sa o stricati stand in ploaie?

Primavara insa e un deliciu.

Si in plus sunt fooarte multe gradini si expozitii cu flori care sa incante pe toata lumea.

Un exemplu - Serele Regale din Laeken.

Palatul din Laeken este  rezidenta oficiala a familiei regale iar serele si parcul sunt proprietatea regelui asa ca in mod normal nu sunt deschise publicului. Dar este deja o traditie veche de cateva secole ca o data pe an, serele sa isi deschida portile pentru publicul larg timp de trei saptamani (in primavara). Si, indiferent daca iti plac florile sau nu, o vizita este sigur ceva de tinut minte.

Eu de exemplu nu prea sunt fascinata de flori dar serele mi-au placut la nebunie. 
Cladirile sunt extrem de frumoase. Cu o arhitectura foarte interesanta. Si in plus vederea catre Bruxel este impresionanta. Nu mi-am inchipuit nici un moment ca exista in Bruxel atata spatiu verde. Si mai e si proprietate privata.

Cateva detalii practice:
  • Serele sunt deschise pentru trei saptamani de la mijlocul lui aprilie pana in mai. In 2017, de exemplu, au fost deschise de pe 14 aprilie pana pe 5 mai.
  • Biletul costa 2.5 euro (gratis pentru persoanele sub 18 ani)
  • Este foarte aglomerat asa ca trebuie sa fiti pregatiti cu rabdare. 
  • Nu puteti rezerva biletele online deci trebuie sa fiti pregatiti cu rabdare.
  • Daca mergeti cu masina, gasirea unei parcari e un chin. Deci trebuie sa fiti pregatiti cu rabdare.
  • Daca folositi transportul in comun -  statia de autobuz este “FR: Serres Royales / NL: Koninklijke Serres”. Sunt patru autobuze care ajung acolo: 230,231,232 si 53.
Si daca sunteti dispusi sa aveti rabdare, iaca si ce o sa vedeti.

Dupa ce treci de coada imensa, ajungi incet incet si in interiorul parcului.

 

 

"Orangery" este partea cea mai veche a complexului si este locul unde sunt dusi pe timp de iarna copacii care in restul timpului sunt in exterior. In fotografia de mai jos, "Orangery" este cladirea din stanga. In continuarea ei se afla "Theatre Greenhouse" - construita in 1905 dupa planurile arhitectului Charles Girault:


Probabil cea mai cunoscuta imagine de la Serele Regale - Iron Church este o structura care chiar trebuia sa fie o capela.


 


O cladire care parca nu isi are rostul aici - Studioul Reginei Elisabeth:


Parcul si vederea lui catre Bruxel:









Si prin interior:






 





 






Thursday, December 7, 2017

Ce m-a impresionat in - Madrid

M-am gandit sa incep un "serial" care sa contina scrieri despre ceva ce m-a impresionat intr-o anumita destinatie.

Nu exista o delimitare stricta pentru ce sa fie acel ceva ce m-a impresionat. 
Poate sa fie un loc sau doar o bucata de informatie. 
Poate sa fie un om pe care l-am intalnit.
O cladire vazuta.
O discutie anume.
Sau poate doar o impresie pe care mi-a lasat-o.

Poate de multe ori voi scrie lucruri care sunt extrem de cunoscute altora. Atat de cunoscute incat ar trebui sa intru sub masa de rusine. Dar tocmai asta e ideea: m-a impresionat pentru ca informatia pare a fi extrem de raspandita dar uite ca eu fusei retrasa pe alta planeta si nu am stiut-o pana acum.

Poate ca uneori va fi un fel de rubrica "Stiati ca..." dar pentru cineva obsedat de "facts" cum zice englezul, nici ca ar fi altfel.

Poate ca alteori sunt doar ganduri personale ce nu au nici o relevanta pentru altii.

Dar sunt foarte multe povesti de calatorie care mi-au ramas in minte si poate ca vor fi primele pe care ti le spun daca ma intrebi de un loc anume, dar care nu si-au gasit locul in scrierile de pana acum pentru ca sunt muuult prea orientata pe impartasit informatii organizatorice incat orice e pe langa mi se pare ca ocupa loc fara rost. 
Sau sunt povesti atat de scurte incat nu m-am urnit sa le pun intr-o scriere separata.
Sau m-am gandit ca e prea "de baza" informatia.
Sau pur si simplu o sa ma folosesc de rubrica asta ca un alt mod de a prezenta o anumita destinatie. Unul o leaca mai personal. Sau mai concis.

Dupa cum bine vedeti creez o "rubrica" ce va contine " everything but the kitchen sink" :) De toate pentru toarta lumea. Sa vedem daca ma tin de ea sau o sa ajung la concluzia ca nu imi place sa o scriu.


Prima destinatie - Madid.

Ce m-a impresionat cel mai mult in Madrid a fost arhitectura cladirilor din centru orasului.

Nu stiu exact de ce dar eu ma asteptam sa gasesc un oras neglijat, destul de industrial si nu tocmai placut ochiului.

Asa ca in dimineata, in care am iesit din cladirea unde inchiriasem un apartament si ne-am inceput plimbarea, practic nu prea imi venea sa cred ce vad. Si eu si parintii eram cu ochii pe sus si tot aratam catre fatadele extrem de ornate ale cladirilor pe langa care treceam. Sute de statui. Cupole mai mari sau mai mici. Modele decorative de tot felul.Si totul intr-o stare foarte buna. Adica restaurate. Nu neglijate cum credeam eu ca va fi Madridul.

Si nu ma refer la Palacio Real sau la Plaza Mayor sau la Catedrala Almudena. Nici macar la Plaza de Cibeles. Ci pur si simplu cladiri, pentru noi oarecare, pe langa care treceam intr-o plimbare catre destinatiile celebre mentionate prin toate ghidurile cu putinta.

Trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat sa gasesc o strada precum Gran Via in Madrid.

De fapt nu m-am asteptat sa gasesc cladirile intr-o stare impecabila pe o strada precum Gran Via in Madrid.

Eu nu ma pricep la arhitectura absolut deloc. Deci nu trebuie sa va asteptati de la mine sa va spun ce stiluri erau.

Va las totusi cu niste fotografii cu cladiri mai cunoscute (la sfarsit) sau mai putin cunoscute:










In interiorul Palatului Cibeles:



Si evident locurile cunoscute:
Palacio Real

Si vazut din spate
Catedrala
Plaza Mayor